Împlinirea unui vis şi memoria foştilor represaţi
Cu ani şi ani în urmă, unei învăţătoare din Frumoasa Călăraşilor i s-a arătat un vis care, acum cîteva zile, a devenit realitate.
„Se făcea, povesteşte Eudochia Vrînceanu, că eu, fiind încă vie, m-am pomenit printre persoane cunoscute, care însă decedaseră deja. La un moment dat, a venit în zbor, pe o pasăre aurie, Iisus Hristos, iar de altundeva – Maica Domnului, care s-a adresat morţilor: „Printre voi este un om viu, care va ridica o răstignire, consemnînd astfel numele Domnului şi promovînd învăţătura Lui”.
De atunci, susţine învăţătoarea, nu a mai părăsit-o gîndul să înalţe o răstignire, mai ales că în vis i se arătase şi locul excat unde trebuia s-o instaleze. Duminica trecută, visul ei a devenit realitate. În prezenţa mai multor vecini şi invitaţi din afara satului, răstignirea, amplasată chiar lîngă fîntîna din care ia apă Eudochia Vrînceanu, dar şi toată mahalaua, a fost sfinţită. „Laudă Domnului şi celor care m-au susţinut”, a spus învăţătoarea.
Apropo, s-a decis ca fîntîna respectivă să fie numită „Fîntîna represaţilor” – în memoria bunilor gospodari din sat, ridicaţi şi duşi în „Siberii de gheaţă” în anii 40 ai secolului trecut. Pe crucea de alături va fi instalată o placă, cu numele celor supuşi represiunilor staliniste. „Noi facem toate acestea pentru generaţiile viitoare, care trebuie să-şi cunoască predecesorii, trebuie să-şi cunoască trecutul, fie bun, fie mai puţin bun”, a opinat Eudochia Vrînceanu.
Prezent la eveniment, primarul satului, Grigore Ciobanu, i-a mulţumit, în numele comunităţii, consătencei sale, pentru gestul ei. Chiar dacă a trecut de vîrsta 70 de ani, ea rămîne mereu activă, fiind aşa cum a fost toată viaţa: un îndrumător al multor săteni mai tineri.
În luările lor de cuvînt, invitaţii la ceremonie, foşti represaţi, printre care şi vicepreşedintele raionului Călăraşi, Petru Cosoi, au evocat evenimentele de tristă faimă din perioada 1917-1990 şi, în special, cele două valuri masive de represiuni din 1941 şi 1949.
Fosta învăţătoare, Eudochia Vrînceanu, profund impresionată de atmosfera ce domnea, a compus ad-hoc şi un cuplet dedicat celor deportaţi, care şi acolo, în străinătatea ostilă, s-au comportat ca adevăraţi gospodari: „I-au trimis ca pe tîlhari -/ Ei s-au făcut gospodari./ I-au primit ca şi pe hoţi -/ Ei s-au făcut patrioţi”. Nimeni şi nimic nu i-a putut să-i îngenuncheze.
Tudor Josanu
Lasă un răspuns