Drumul apei potabile spre comuna Mănoilești: lung și anevoios
De astă vară, cînd seceta a pus stăpînire pe Moldova, fîntînile din satele noastre nu şi-au mai revenit. Oamenii sînt nevoiţi să parcurgă, uneori, kilometri întregi, pentru o căldare de apă bună de băut.
„În mahalaua noastră sînt două fîntîni, dar apa din ele a secat încă din vară și nu a mai apărut”, povesteşte Ioana Arhire din satul Rezina, comuna Mănoileşti, raionul Ungheni. Acolo, în acea mahala, situată de un deal, majoritatea oamenilor sînt deja bătrîni și le vine foarte greu să aducă, tocmai din vale, cîte o căldare de apă. Cei care au un cal şi o căruță se descurcă altfel, susţine femeia. „Cară apă cu bidoanele tocmai de la izvorul din Răgoz”, explică dînsa. Izvorul cu pricina este cunoscut de orice sătean și lăudat pentru apa-i bună și cristalină. Numai că se află la o margine de sat. Cei care locuiesc în alt capăt al satului trebuie să parcurgă cîțiva kilometri buni pînă acolo.
Nici soarta celor din Novaia Nicolaevca, un alt sat al comunei Mănoileşti, nu este mai ușoară în ceea ce priveşte apa potabilă. Aici, de fapt, problema apei a fost constantă. În fîntîni, apa e sărată și de o calitate proastă. Odată cu seceta, practic, a dispărut şi aceasta. Doar pe fundul fîntînilor a mai rămas cîte ceva – abia de mai ajunge pentru adăpatul animalelor. Localnicii spun că sînt nevoiți să meargă la o distanţă semnificativă pînă la sursele de apă potabilă, iar unii chiar aduc apa, în butelii, tocmai din Ungheni. Cel mai popular însă este izvorul supranumit de săteni „Din rîpa țigăncii”.
Situat între dealurile ce împrejmuiesc localitatea, înconjurat de jur-împrejur cu stufăriș, izvorul este ferit de ochii lumii, iar accesul către sursa de apă este destul de anevoios. Cu toate acestea, căruța cu doi cai ai lui Ion Ghinesa din Nicolaevca este, zi de zi, prezentă la izvorul „Din rîpa țigăncii”. ”Eu vin aici după apă chiar și de cîteva ori pe zi, căci îmi trebuie pe lîngă casă. Mai ajut și bătrînii, care nu au puterea să vină la izvor şi să care apa cu căldarea”, mărturiseşte bărbatul, în timp ce încarcă în căruță un bidon de 40 de litri cu apă. ”E tare greu la noi în sat cu apa”, pune punctul final Ion Ghinesa, după care se urcă în căruța plină cu bidoane și pornește spre casă. La întrebarea, dacă mai crede în promisiunile făcute de autoritățile publice locale privind aprovizionarea cu apă potabilă a satului, dînsul dă a lehamite din mînă, continuîndu-şi drumul.
Autoritățile publice locale însă nu stau cu mîinile în sîn. „Din fondul de rezervă al primăriei Mănoilești am alocat, în această vară, 15 mii de lei pentru transportarea, cu o cisternă, a apei potabile din bazinul de acumulare al izvorului din Răgoz în satele comunei”, spune Grigore Popa, primarul de Mănoilești. Dînsul însă recunoaşte că nu e cea mai eficientă soluție, dar, reieșind din situația creată, nu există, în prezent, o alternativă mai bună. Unica speranță a primarului este un proaspăt proiect, lansat în aprilie curent, care prevede aprovizionarea cu apă potabilă din rîul Prut a 12 mii de cetățeni din 12 localități ale raionului Ungheni, inclusiv din comuna Mănoileşti. Finanţarea, circa 23 milioane de lei, va fi făcută din Fondul de dezvoltare regională.
”Ne punem mari speranțe în acest proiect şi sperăm să ducem la bun sfîrșit, pînă în aprilie 2012, lucrările prevăzute, astfel ca la fiecare margine de sat să fie adusă conducta cu apă potabilă”, face o remarcă primarul Grigore Popa.
Între timp, locuitorii comunei Mănoilești, ca, de altfel, ai majorităţii localităţilor din Republica Moldova, continuă să se confrunte cu una dintre cele mai acute probleme la ora actuală: lipsa apei potabile. Cei de la Mănoileşti așteaptă să vadă cu ochii proprii minunea: excavatoare şi alte utilaje ce vor trasa drumul apeductului, despre care atît de mult se vorbește în ultimul timp.
Ina Landa
Lasă un răspuns