„Expresul de Ungheni” nu se vinde

Pentru că e sărbătoarea noastră, a „Expresului de Ungheni”, vom vorbi azi despre ziarul pe care-l realizăm, săptămînă de săptămînă, cu multă dragoste, dar şi cu eforturi supraomeneşti.
Sîntem o mînă de oameni. Dar ce oameni! Să-mi fie iertată lipsa de modestie, însă trebuie să spun: adevăraţi profesionişti. Citiţi în celelalte articole ce am reuşit într-un an şi vă veţi convinge.
Sîntem o echipă adevărată. O echipă, dispusă să meargă înainte, în pofida tuturor greutăţilor, în pofida răutăţilor care ni se fac. Deja ne-am obişnuit şi chiar ne simţim onoraţi, cînd auzim că un cutărică mai aruncă, printre dinţi, fraze ce, crede el, ne-ar jigni.
Vă imaginaţi că un cutărică s-ar mai lua de noi, dacă nu am avea realizări, dacă nu am prezenta deja o putere?
Sper că am demonstrat cu vîrf şi îndesat că ne expunem fără frică propriul punct de vedere, că realizăm ştiri ce corespund standardelor acceptate în jurnalism. Poate că anume din această cauză, unora, mai ales din tagma politicienilor, le mai sare, din cînd în cînd, ţandăra.
Cel mai proaspăt exemplu. Deputatul nostru cel de toate zilele, Anatol Arhire, se tot laudă că nu mai citeşte „Expresul de Ungheni”, ziarul care, de altfel, l-a susţinut în foarte şi foarte multe începuturi. Are şi cu ce se lăuda, iar nouă nu ne rămîne decît să-i spunem: „Bravo!”. După ce a ajuns ditamai deputatul, nu va mai coborî la nivelul unui ziar local, să-l deschidă ca să mai afle ce fac, ce-i preocupă pe alegătorii săi. De fapt, domnia sa are o scuză: „Expresul de Ungheni”, spune el, e ziarul lui Vitalie Vrabie, al acelui Vitalie Vrabie, despre care bunul său coleg de partid, Vasile Iucal, scria acum cîţiva ani în „Moldova Suverană” că este un democrat prin formaţie. Iată-aşa!
Sînt sigură că după aceste cuvinte ale mele, „Expresul de Ungheni” va căpăta o popularitate şi mai mare, iar cea mai bună publicitate ne-o va face însuşi Anatol Arhire. Îi mulţumim anticipat.
Al cui este „Expresul de Ungheni”? E o întrebare care, se pare, îi frămîntă de la începuturi pe unii indivizi. Oamenii care ştiu cu adevărat ce înseamnă nopţi nedormite, luni în şir de muncă fără zile de odihnă, alergătură de dimineaţa pînă seara, cu siguranţă nu-şi vor pune niciodată o asemenea întrebare stupidă. Aceştia ştiu că se poate să obţii realizări frumoase fără a fi condus de cineva din umbră, fără a fi plătit de cineva, fără ca cineva să te înveţe ce şi cum să faci. Deci, cine-şi pune această întrebare? Nu voi răspunde, ca să nu jignesc cumva pe cineva.
Pînă acum, am fost, cică, ziarul primarului de Ungheni, Alexandru Ambros. Apoi al unui partid căruia nu vreau să-i spun numele, pentru că sîntem în campanie electorală. A urmat un alt „proprietar” – omul de afaceri Gheorghe Pancu. Iată că acum apare la suprafaţă Vitalie Vrabie,  fost ministru în guvernul Tarlev. Cine va fi următorul? Nu cumva Plahotniuc?
Ne oprim aici, nu înainte de a spune o singură frază: „Expresul de Ungheni” nu s-a vîndut şi nici nu se va vinde niciodată. Cei care declară contrariul îşi demonstrează, pur şi simplu, impotenţa. Ne pare rău s-o zicem în zi de sărbătoare pentru noi, dar asta e.