Ce-am avut și ce-am pierdut

La 16 martie, politicienii din Republica Moldova au reușit să aleagă șeful statului după 917 zile de interimat a funcției de președinte. După ce s-a consumat alegerea șefului statului cu ajutorul celor patru deputați neafiliați trei socialiști și fostul PLDM-ist Mihai Godea, partidele fac totalurile cu ce au rămas dupăalegeri.
PLDM cel mai învingător, mai are un hop
Liberal democrații în frunte cu premierul, Vlad Filat sunt partidul cel mai avantajat în urma răsturnării comuniștilor de la putere în anul 2009. Aceștia au majoritatea miniștrilor din Guvern, șeful de partid ește șeful cabinetului de miniștri, în plus mai dețin majoritatea preșidenției în comisiile parlamentare de specialitate și o funcție de vice speaker. Unicul lucru care le rămâne PLDM-iștilor este să detroneze PCRM-ul din fruntea topului preferințeor la intenția de vot a cetățenilor. Soarta PLDM-ului stă în mâna Guvernului, care oricum sporește scorul electoral cu câteva procente datorită vizibilității activității membrilor acestuia. Aproape toate succesele și insuccesele executivului cad pe umerii liberal-democraților.
Marian Lupu vs PDM
Liderul democraților, Marian Lupu se află la momentul februarie – martie 2009, atunci cînd deținea funcția de speaker, dar era o persoană din primul eșalon al Partidului Comuniștilor. Cu toată dorința și ambiția sa, Marian Lupu nu a reușit să ajungă în funcția de președinte pe care și-a dorit-o și a ochit-o de pe vremea când era în PCRM. Ceea ce totuși a reușit Marian Lupu, a fost să devină lider de partid, să readucă PD-ul în avanscena politicii moldovenești și să devină un lider în care oamenii au încredere.
PL
Și Partidul Liberal în frunte cu Mihai Ghimpu sînt la situația anului 2009, doar că deja după 5 aprilie.  Cu cea mai mică fracțiune parlamentară, doar că în actul de guvernare. PL a intrat pe eșichierul ocupat de PPCD și soarta acestui partid va fi constantă aproape totdeauna cu mici devieri de procentaj. Mihai Ghimpu însă este în umbră față de colegii săi de alianță din lipsa unei funcții vizibile.
Mihai Godea și proiectul PAD
Mihai Godea, care este și liderul Partidului Acțiunea Democratică, ar putea pleca din avanscena politicii moldovenești din mai multe motive. Primul este schimbarea de două ori în aceeași zi a deciziei cu privire la alegerea șefului statului. Mai întâi a spus că nu votează, iar apoi că votează cu niște condiții. Dacă ne amintim că și Iurie Roșca și Dumitru Diacov, i-au înaintat la 4 aprilie 2005, asemenea condiții lui Vladimir Voronin atunci când l-au votat pentru a doua oară la funcția de președinte, ce a fost cu partidele acestora cunoaștem. Să urască domnul Godea atât de mult istoria, sau o sa ne spună că a crezut cu sinceritate în semnăturile liderilor AIE. Apropo, și sub textul acordului AIE stau aceleași semnături, dar iată că acordul ar putea fi declarat nul cel puțin la capitolul primilor trei funcții din stat.
De ce Igor Dodon n-ar putea repeta soarta lui Iurie Roșca?
Noului lider socialist, Igor Dodon, foarte multă lume îi prescriu testamentul politic, deoarece, cum spun ei, acesta a trădat idealurile de stânga, votând un președinte al unei coaliții de centru-dreapta. Sînt sigur că nici 30% dintre alegătorii moldoveni nu prea își dau seama ce e și cum e cu stânga și dreapta politică, mai ales cu acestea din țara noastră. La ieșirea sa din PCRM, Igor Dodon a promis că nu va vota candidatul alianței, el n-a făcuto, nu l-a votat pe Marian Lupu care, conform acordului la care m-am referit mai sus, era candidatul Alianței. În plus, după procedura de alegere a șefului statului, Igor Dodon a intrat în opoziție, nu a primit funcții, nu a participat la cîrdășii gen EuroTV și Antena C cum a făcut-o Iurie Roșca după alegerea lui Vladimir Voronin. Soarta socialiștilor și a lui Igor Dodon stă în mîinile lor și depinde de ei ce atitudine vor avea și ce impact va avea atitudinea lor față de viața oamenilor.
Constantin Uzdriș