Jurnalul din tren

Mergeam, săptămîna trecută, în trenul meu ,,iubit” – Chişinău-Ungheni care, la capitolul confort, e la zero, la capitolul viteză – nu atinge nici măcar 70 km/h. În schimb, la capitolul preţ accesibil e campion: cu 10 lei şi aproape patru ore în care asculţi „glasul roţilor de tren” ajungi la mama acasă.
Dar nu asta m-a făcut să înşir aceste rînduri. Merg, desesori, singur. Adică, fără prieteni. În acele moment, citesc sau scriu ceva, pentru că imi pare rău de timpul care trece în van. În tren ca în tren: lume peste lume, cu vîrste, profesii şi interese diferite. Cel mai mult îmi place să ascult discuţiile şi părerile oamenilor, mai ales la ceea ce eu mă pricep cel mai bine, adică la capitolul politică. Atunci cînd apare un gînd sau un termen mai caraghios în aceste discuţii, mi-l notez neapărat. Să ştiţi că astfel poţi afla multe lucruri noi.
Săptămîna trecută, am auzit o discuţie între un bărbat ajuns la vîrstă de pensionare şi o doamnă  de vreo 50-55 de ani. Ţineau o dezbatere aprinsă despre situaţia politică de la noi care, în opinia lor, se rezumă la situaţia economico-financiară. La un moment dat, bărbatul începu să spună un banc în care personajele erau parlamentari de-ai noştri.
Femeia nu prea a rîs. Dimpotrivă, a început să tune şi să fulgere. ,,Uite, cînd erau comuniştii măcar ,,pensîia” venea la vreme, chiar se ,,povîşa” la vreme…”, spuse. Nici interlocutorul său nu se lăsă mai prejos. “Da ai noştri sînt ca porcii. Cînd se scapă la treuca plină – dau cu botul în cei din jur. Iaca România a ajuns ce a ajuns numai după ce l-a adus în fruntea ţării pe Ferdinand din Franţa, care o şi făcut regulă la dînşii ”, adăugă dînsul.
Mă simt obligat să fac o concretizare. De fapt, Ferdinand era de origine germană şi nu a fost primul rege al României.
Mi-am pus atunci întrebarea: de ce oare sîntem aşa stîlciţi la cunoştinţe şi la exprimare? Răspunsul îl găsim în acelaşi Parlament. Vorba ceea: peştele de la cap se strică. Toată mass-media e ticsită pînă la refuz de politică. Pînă şi copii de la gradiniţă deja strigă: ,,Jos comuniştii! Schimbarea în bine cu PL vine! În UE cu AMN!” şi tot aşa mai departe. Strigă ce aud şi ei de pe la televizor.
Din păcate, în toată această debandadă de declaraţii şi războaie nu avem nici un canal de televiziune care să mai pună pe post şi emisiuni cultural-educative. La ce bun? E mai uşor să conduci prostimea care se alimentează doar cu ştiri şi acelea politice…
Constantin Uzdriș