Afacere în oierit – act de eroism sau profit?

A muncit peste hotarele ţării nouă ani. A revenit apoi la baștină, cu un capital, în dorinţa de a întemeia o afacere. Mihai Mardari din Ungheni a ajuns la concluzia că cei doi feciorii ai săi nu trebuie să cunoască gustul pîinii din străinătate.
Zis și făcut. Banii cîștigați i-a investit în… creșterea oilor. ”Am început cu cîteva oi de rasa „Țușca moldovenească”, oi mărunte, bune de lapte, care cresc mai mult în centrul țării; și cu cîţiva berbeci de rasa „Caracul”, aduși de la Institutul de Zootehnie”, povestește Mihai Mardari. Acum, are 250 de oi mulgătoare, evidența cărora se duce într-un catalog. ”Nu știu dacă azi aș mai avea curajul să încep o asemenea afacere. Cred că a fost un act de eroism”, spune zîmbind oierul din Ungheni-Vale.
Sprijinit de feciorul Nicolae, care a făcut studii în veterinărie, dînsul a început să facă împerecheri și selecție, pentru a obține, la a patra generație de tineret, ovine de o rasă pură de Caracul, ”bune de lapte și pielcele”, după cum spune Mihai Mardari. ”Cred că deja la vară, prin iunie, aici vom avea şi o fermă de oi de prăsilă, prima de acest fel în raion”, zice oierul.
Dînsul a muncit nu doar în direcția obținerii unui efectiv ovin de prăsilă, ci și la amenajarea ca la carte a fermei propriu-zise, adică a ocoalelor și a unui grajd pentru perioada rece a anului. ”Este greșit să credem că oaia nu are nevoie de încăperi închise”, subliniază Mihai Mardari. Potrivit dînsului, la minus 25 de grade, oile trebuie să se afle într-un spațiu închis și hrănite bine.
Dar nu mai puțin important, susţine oierul, este găsirea unor ciobeni buni. ”Profesia de cioban, la ora actuală, este pe cale de dispariție. Este considerată de unii rușinoasă. Eu am doi ciobeni pe care i-am găsit tocmai la Nisporeni şi sînt foarte buni. De aceea mă strădui să le creez toate condițiile pentru a-i menține aici. În plus, ei au și oile lor în turmă”. Din spusele lui Mihai Mardari, aceștia au un salariu de cel puţin 1500 de lei lunar și condiții de trai oferite în casa din preajma fermei.
În toți cei patru ani de activitate, venitul de bază al familiei Mardari se trage din realizarea brînzei și mai puțin al pielcelelor. Apropo, anul acesta brînza este la mare căutare. ”Sînt bucuros că am dat-o, practic, de acasă: cu 45 lei kilogramul de caș și 55 lei pentru un kilogram de brînză”, spune oierul. Pe viitor el își dorește o extindere a afacerii.
”Vreau să-mi înregistrez ferma de oi, să fiu plătitor de TVA și numai atunci mi se vor deschide toate ușile magazinelor, voi putea încheia contracte de comercializare a brînzei, dar poate și a cărnii. Astfel, voi fi sigur  că nu rămîn cu brînza-n drum”, a explicat dînsul.
Despre ferma lui Mihai Mardari s-a dus vestea departe de raionul Ungheni. În acest an, Agenția de Consultanță și Școlarizre în Agricultură, ACSA  Ungheni, a organizat un seminar de informare și schimb de experiență pentru deținătorii de oi din întreaga republică, la care a participat și președintele Asociației Crescătorilor de Oi din Moldova, Pintilie Bulgaru. Atunci,  Petru Vizitiu, șeful ACSA Ungheni, a dat cele mai înalte aprecieri, spunînd că ferma de oi din Ungheni este un model  pentru întreg raionul și nu numai. ”Este cea mai performantă fermă din raion, unde se respectă condițiile de întreținere. Nicăieri nu am mai văzut hrănitori speciale pentru animale și un bazin de scurgere a fracției lichide de deșeuri animale”, a spus dînsul.
Fiind întrebat dacă merită tot efortul depus pentru o astfel de afacere, Mihai Mardari a răspuns: ”Da. Însă trebuie să-ți placă ceea ce faci. Nu ne rămîne decît să ne rugăm să avem o stabilitate politică în țară, căci în condiţiile actuale îţi trece pofta de a munci. În așa hal nu mai ajungem noi departe”.
Ina Landa