Esențial | Doar o dată în an, de ziua lor profesională

Lucrătorii poştali îşi vor sărbători duminică, pe 9 octombrie, ziua lor profesională. Odată în an, pentru cîteva momente, cîte cineva îşi aminteşte şi vorbeşte public despre această categorie de oameni. Doar o dată în an, de ziua lor profesională. Se pare că poşta, indiferent dacă face lucruri frumoase sau, dimpotrivă, mai calcă uneori pe alături, rămîne mereu în umbră. Cine să promoveze imaginea unui lucrător al poştei? Logic, mass-media. Dar cum s-o facă, din moment ce orice publicaţie periodică depinde în totalitate de poştă şi de poştaş?
Dacă vei realiza un inteviu cu un conducător al unui oficiu postal sau vei scrie de bine despre un poştaş, rişti să te trezeşti cu acuzaţii de linguşeală, de obedienţă. Dacă vei critica, îţi faci o sumedenie de duşmani. La ce bun, din moment ce şi abonarea, şi vînzările ziarelor, sînt în mîinile oficiilor poştale? Astfel, despre lucrătorii poştei, pur şi simplu, nu se vorbeşte, de parcă nici n-ar exista. Şi e păcat. Zilnic, sute de femei-poştăriţe
parcurg (pe jos!) kilometri întregi, cu o geantă mare pe umăr, plină de ziare şi reviste, de scrisori, facturi, pensii şi alocaţii. Pentru unii, ele sînt „mila şi salvarea”, căci le aduc, lună de lună, bani în casă. Indiferent de vreme, că e caniculă, că plouă, că ninge, poştaşul nu lipseşte niciodată, nimic nu-l împiedică să intre în casa omului şi să ducă ce are de dus. Pentru asta nu primeşte lauri, nu i se ridică statui, doar un salariu mult prea mic pentru munca depusă. Mai mult decît atît, în orice moment, oricare dintre ele riscă să fie jefuite, bătute.
Înainte de a scrie aceste cuvinte, am apelat la internet. Ce am găsit despre poştaşi? Doar cîteva ştiri şi acelea cu referire la furturi din banii pensionarilor sau de jefuire a poştaşului. Păcat că atît de puţin se scrie despre această meserie complicate şi periculoasă. Păcat că poştaşii Moldovei au rămas, din punct de vedere al logisticii, al condiţiilor de muncă, la nivelul anilor 50 ai secolului trecut.
Acum cîţiva ani, am avut norocul să mă aflu la o stagiere în SUA. Am văzut poştaşii americani. Şi ei sînt aşteptaţi cu nerăbdare în casele oamenilor. Diferenţa însă e că aceştia nu mai poartă demult genţi pe umăr. Toţi au în dotare automobile şi într-un timp foarte scurt parcurg zeci de kilometri, ajungînd de dragă dimineaţă în casa fiecăruia. La o cafea, cetăţeanul american deja citeşte ultimile ştiri din ziarele ce au ieşit din tipografii doar cu cîteva ore mai înainte. Vom ajunge oare noi vreodată s-o vedem şi pe asta: poştaşi la volanul automobilelor, zeci de mii de moldoveni citind în fiecare dimineaţă ziare?
Lucia Bacalu