Editorial / Lucia Bacalu: Vreau să fiu respectată

Lucia Bacalu

Am tăcut o dată. Am tăcut de două ori. Am tăcut de multe ori. Mă tot gândeam că li se va mai trezi unora conșțiința, că își vor da seama că ceea ce fac se numește furt. Nu. Nici pe departe.

Despre ce este vorba? Simplu. Despre furtul intelectual, la auzul căruia, probabil, unii zâmbesc. Mare lucru e că te „inspiri” de la un autor celebru, fără să-I pomenești numele. Oare nu tot celebru rămâne? Mare lucru e că ai „luat” o fotografie de la cineva și o folosești lăudându-te pe tine, fără să menționezi sursa sau numele autorului. Cât e să faci o fotografie? Avem cu toții telefoane, nu mai este o problemă.
Dar nimeni nu se gândește că în spatele acelei fraze sau fotografii e un efort, e muncă și, ca orice muncă, trebuie respectată.
Deci, Gala Culturii la Ungheni. Oameni frumoși, momente excepționale. Premii, aplauze. Toată lumea este relaxată, zâmbește. Ca de obicei, eu sunt la datorie. Încerc să „prind” cele mai interesante momente. Trei ore, doar cu camera în mână! La final, am adunat peste 300 de imagini.

Oamenii continuă să se distreze, merg acasă, discută, privesc televizorul… Eu descarc cele peste 300 de fotografii în laptop. Seara, după eveniment. În prima fază, aleg din ele 100, care mi se par mai bune. Durează vreo două ore. Minimum! Apoi, analizez încă o dată cele 100 de fotografii rămase, ca nu cumva cineva de pe poze să fie cu ochii închiși, cu părul vâlvoi sau cu o grimasă pe față. Nu-mi place să-I fac pe oameni să se simtă prost văzându-și chipul distorsionat. Mai elimin vreo 20 de fotografii. Urmează o nouă etapă. Selectez doar fotografiile care ar reda atmosfera, la care publicul ar vrea să se uite.

Mă uit la ceas. E ora 12 noaptea. Am reușit să pregătesc tot materialul necesar, ca a doua zi, luni, de dimineață, să plasez informația și fotografiile pentru public.

Per total, în acea zi, pe pagina de facebook a Primăriei municipiului Ungheni au fost plasate trei știri, însoțite de 43 de fotografii, cu un impact de 15023 persoane, cu 452 de aprecieri, 44 de comentarii, 11 distribuiri. Nu-I rău, zic eu.
Ar fi trebuit să fiu satisfăcută de lucrul făcut. Dar… În câteva ore, unele dintre fotografiile făcute de mine, au apărut ba pe o pagină de facebook, ba pe alta, cu laude de sine, fără să fie indicată măcar sursa acelor imagini. De autor nici nu vorbesc. Nu știu de ce, o parte dintre oameni s-au obișnuit și cred că cineva este dator să-i fotografieze, să alerge din urma sau în fața lor, pentru a-i „imortaliza”. Oare chiar li se pare că sunt atât de importanți, încât ceilalți, pe lângă ei, sunt așa, niște lachei?

Mie îmi place să fotografiez și o fac cu satisfacție. Dar aș vrea să fiu și respectată.

Am vorbit doar despre un caz. Cel mai recent. Au fost, însă, multe. Foarte multe. Este regretabil că se ocupă cu acest furt intelectual inclusiv primari, instituții publice. Își aleg, pur și simplu, fotografiile cu mutrele lor și le plasează, lăudîndu-se bineînțeles, pe contrule lor de facebook. Dar sunt opțini mult mai onorabile. Spre exemplu, să distribui postarea inițială. Te temi că, printre numeroasele fotografii, cineva ar putea să nu le observe pe cele în care ești tu? Derscarcă-le atunci, plasează-le unde vrei tu, cu orice comentariu vrei, dar nu uita să indici sursa. Așa ar fi frumos.

De data aceasta, nu voi indica numele instituțiilor și persoanelor ce și-au atribuit absolut fraudulos fotografii care nu le aparțin. Dar știu cum să le protejez de acum înainte. Și o voi face, în speranța că, totuși, bunul simț, odată și odată, va prevala.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *