Interviu / Marina Croitoru: „Totul trebuie să înceapă de la cei 7 ani de acasă. Ceea ce vede în familie, aceea face copilul când crește”

Datele Inspectoratului de Poliție Ungheni arată că în perioada anului 2021 în raionul Ungheni, au fost supuși violenței fizice 36 de copii, iar violenței psihologice – 33 de copii. Iar în perioada anului 2022, au fost supuși violenței fizice 52 de copii, iar celei psihologice – 89 de copii

Ne-am propus să vedem, la nivel de raion, care sunt serviciile competente în protecția copiilor și cum acestea lucrează imediat ce au fost sesizate despre un caz de violență asupra unui copil.

La întrebările noastre a răspuns Marina Croitoru, șefa Secției Protecția Familiei și a Copilului din cadrul Direcției Generale Asistență Socială și Protecție a Familiei, Ungheni.

 – O parte din angajații Direcției generale Asistență Socială și Protecție a Familiei Ungheni au atribuții de serviciu legate de protecția socială a familiei. Cum sunt repartizate aceste atribuții?

În cadrul Direcției sunt, în total, trei subdiviziuni: secția econonomie și contabilitate, secția persoane adulte și cu dizabilități și, desigur, secția protecției familiei și copilului.

Secția protecției familiei și copilului are următoarea structură: șeful secției, un specialist principal specilizat în problemele familiei cu copii în situații de risc, este serviciul de asistență parentală profesionistă care se ocupă cu copiii în plasament. Avem 31 de asistenți parentali profesioniști, cu 71 de copii aflați în plasament. Servciul dat are 2 manageri servicii și 3 asistenți sociali. Mai este și serviciul sprijin familial care ajută familii în situații de criză, este un manager de serviciu, este Centrul de Asistență Socială a Familiei și Copilului și suntem responsabili și de copiii aflați în tutelă și curatelă, și de copiii sub adopție.

– În general, cum sunt protejați copiii în situații de risc?

Eu consider că legislația Republicii Moldova privind protecția copilului este una foarte bună. Luând în considerație ultimile modificări făcute în legislație, Legea 140 din 14 iulie 2013, sunt foarte bine delimitate funcțiile și atribuțiile. Dacă până atunci, în Codul Familiei era doar autoritatea tutelară în care intrau autoritățile publice locale și direcția asistență socială, unde nu era clar până la urmă cine și de ce era responsabil, în legea dată sunt foarte bine atribuite competențele: autoritatea tutelară locală care este primarul și autoritatea tutelară teritorială care este direcția.

Deci, de ceea ce se întâmplă la nivel local cu copiii aflați în situații de risc, răspunde autoritatea tutelara locală, adică primarul, iar când este vorba de serviciile specializate (tutelă-curatelă, plasamentul copiilor) se implică autoritatea tutelară teritorială, adică direcția asistență socială.

– Ce servicii de alternativă pentru protecția copiilor există in raionul Ungheni? Câți copii au beneficiat de asistență în anul 2022?

Așa cum am mai spus, este vorba de Serviciul Asistență Parentală Profesionistă unde avem, la moment, 71 de copii. Deci, în primele 9 luni ale anului 2022, 31 de copii au venit în serviciul Asistență Parentală Profesionistă, iar 25 s-au reintegrat, fie în familii biologice, sau extinsă. La noi se lucrează foarte bine la capitolul reintegrări în familie. Iar în serviciul tutelă – curatelă avem 125 de copii. Sub diviziunea noastră mai este și Centrul de Asistență Socială a Familiei și Copilului CREDO, unde sunt plasați cuplurile părinte-copil, supuși violenței.

– Care sunt formele de violență cel mai frecvent întâlnite în raionul Ungheni? Puteți veni și cu o statistică?

La capitolul violență, cel mai mult trebuie să lucreze echipele muldisciplinare de la nivel local. Ei sunt cei care trebuie să facă evaluările. Nu aș putea vorbi aici de o statistică pentru că fiecare serviciu își duce evidența sa și nu aș vrea să dau date eronate. Dar aș putea spune că cele mai multe cazuri sunt pe violența verbală sau psihologică, fiind urmată de cea fizică.

– La nivel de raion sunt create comisii pentru protecția copilului aflat în dificultate. Care este menirea acestora?

Da, avem la nivel de raion o Comisie raională pentru protecția copilului aflat în dificultate. Ea este responsabilă de cazurile planificate de plasamente ale copiilor. Toate aceste cazuri trec prin această comisie obligatoriu, dar trec în baza avizului planificat al autorității tutelare locale. Tot prin comisia raionala trec și cazurile din serviciul sprijin familial pentru familie și copil și, la fel, și aprobarea solicitanților la postura de asistent parental profesinist, plasamentele cuplurilor părinte – copil.

Eu consider că comisia are un rol foarte activ în protecția familiei și copilului în raionul Ungheni și este una foarte lucrativă.

– În ce cazuri este necesară intervenția specialistului în protecția copilului?

În toate cazurile. Orice semnal care ajunge la noi, trebuie verificat și după necesitate să intervenim. Nu trebuie să fim indiferenți…

– Care sunt pașii care se întreprind odată ce a fost sesizat un anumit caz de abuz asupra copilului?

Imediat ce am primit semnalul, ne autosesizăm, facem sesizarea la autoritatea tuetalară locală, pentru a analiza situația, după care aceasta o analizează și dacă există pericol pentru copil, imediat autoritatea tutelară locală trebuie să se convoace pentru a decide ce se face cu copilul, fie este plasat în familie extinsă, ori în servicii de plasament.

– Deci, copiii au și drepturi, și responsabilități. Care ar fi acestea, cum credeți?

Se știe că, o dată ce copil s-a sculat dimineața din pat, e obligat să strângă patul după el, sau când s-a ridicat de la masă trebuie să strângă din urma lui. Aici nu e vorba, absolut deloc, de exploatarea prin muncă a copilului, dar e vorba de obligațiunile lui casnice. Exista limite și noi le explicăm copiilor, întotdeauna, ce înseamnă exploatarea prin muncă și treburile casnice. Consider că toți copiii trebuie să cunoască aceste limite.

– Datoria fiecărui părinte este de avea grijă de copiii lor. Cum credeți, ce ar trebui să se schimbe în societate ca să avem familii integre, copii fericiți și educați fără violență?

Totul trebuie să înceapă de la cei 7 ani de acasă. Ceea ce vede în familie, aceea face copilul când crește. El este ca un burete, care asimilează tot.

– Ce acțiuni trebuie să întreprindă persoanele care sunt martore la cazuri de violență împotriva copiilor?

Întotdeauna trebuie să sesizeze organele competente, pentru că doar așa putem contribui la diminuarea cazurilor de violență împortiva copiilor, și nu doar.