Autismul – o tulburare de dezvoltare care necesită terapie permanentă. Povestea unei mame din Ungheni care crește un copil cu autism

Răbdarea, iubirea și puterea sunt doar unele din calitățile care îi definesc pe părinții lui Călin, un copil de 9 ani depistat cu autism. Iar Mariana Budaianu, mama acestui  băiat, a acceptat să vorbească despre toate aceste calități pe care le posedă.

Notă: Autismul este o tulburare de dezvoltare caracterizată prin dificultăți de comunicare și interacțiune socială, precum și prin comportamente repetitive. Poate fi diagnosticat la orice vârstă, simptomele apar, în general, în primii doi ani de viață. Deși aspectul copiilor cu autism nu îi deosebește de ceilalți, aceștia comunică, interacționează, se comportă și învață în moduri diferite față de majoritatea celorlalți copii.

De profesie, Mariana Budaian este asistentă medicală, a făcut cursuri de terapie ABA și ulterior, a simțit necesitatea să se reprofileze în psihologie. Iar de un an lucrează psihopedagogă la Serviciul Asistență Psihopedagogică Ungheni, unde la rându-i, lucrează cu copiii diagnosticați cu tulburare din spectru autism. „Nu e nevoie ca un copil să bifeze toate semnele pentru a fi în spectru”, afirmă Mariana Budaianu, după care adaugă „Tocmai pentru că îl numim spectru, unii pot întruni toate aceste criterii şi chiar mai multe, iar alţii mai puţine, unii copii sunt verbali şi extrem de inteligenţi. Noi am fost norocoși să fie doar autism, fără alte tulburări”.

Semnele care indică că un copil ar putea avea autism

„Din start, eu nici nu am observat careva semne care ar indica că copilul ar avea autism. Soțul a fost cel ca a tras primul semnal de alarmă, pe când copilul avea vârsta de un an și jumătate”, își amintește Mariana.

Primul semn a fost faptul că băiețelul se dezvolta mai lent, comparativ cu fetița din vecini, de aceeși vârstă. Prietenii, familia, inclusiv medicul de familie îi spuneau că așa sunt băieții, mai lenți în dezvoltare. „Chiar și atunci când îl alăptam, nu era contactul vizual, dar eu nu înțelegeam că ceva nu este în regulă. Privirea lui era direcționată oriunde numai nu la mine”, își mai amintește femeia. Și nu doar observase o întârziere în limbaj, ci și comunicarea între mamă-copil nu era dezvoltată. „ Dacă ceream să-mi aducă mașina, se întâmpla rareori ca să mi-o aducă, uneori o făcea întâmplător, sau numai după ce indicam cu degetul că eu am nevoie să îmi dea acel obiect. Sau atunci când îi ziceam „Vino la mama să te cuprind” el se apropia numai dacă deschideam brațele. Sau avea momente când putea să se uite pe geam, mult timp, într-un punct”, spune ea.

După ce au început să monitorizeze mai atent băiețelul și-au dat seama că ceva nu este în regulă. S-a documentat despre semnele autismului și foarte multe erau evidente. „Avea chiar și stereotipul de a flutura din mâini, pe care îl sesizasem și anterior. Și iarăși, am tratat acest aspect ca fiind o reacție a sa la bucurie, nu înțelegeam că sunt niște stereotipuri”, spune Mariana.

Deja, la vârsta de doi ani, după nenumărate de vizite la medicul de familie și pediatru, am fost trimiși la un Centru din Chișinău, unde au trecut examinarea. Timp de trei luni a ținut cont de recomandările specialiștilor, după care medicii le-au spus părinților că nu erau siguri că copilul are autism. Apoi au fost redirecționați la un centru specializat, unde au făcut terapie. Chiar după primele trei luni de terapie părinții au observat primele rezultate.

Au făcut terapia ABA timp de 1 an și trei luni. Toate cheltuielile se ridicau la o mie de euro lunar. „Cum e să crești un copil cu autism?”, am întrebat. „Complicat”, a răpuns Mariana Budaianu.

 Primele interacțiuni ale copilului cu autism cu grădinița și școala

Când Călin a început să frecventeze grădinița, se cunoștea foarte puțin despre copiii cu autism. „Auziseră educatorii câte ceva despre faptul că sunt copii cu autism, dar nu aveau idee cum se manifestă această tulburare. Mi-au spus din start că la ei (în grădinița care frecventa băiatul) că copiii cu autism stau doar o oră. Neștiind care este regula și nici nu voiam să intru în conflict cu educatorii, m-am conformat”, recunoaște Mariana.

Pe parcurs, a cerut ca să fie prelungit programul de stat la grădiniță, pentru că băiatul era sociabil, îi plăcea să se afle în cercul de copiii, însă erau unele situații când putea să aibă o criză de plâns mai intensă. „Altă problemă era că nu mânca și acest lucru iar ne împiedica ca să-l lăsăm pe o perioadă mai mare de timp la grădiniță, pentru că nu-l puteam lăsa flămând”.

În general, copii cu autism, mănâncă după textură, după culoare. Pot să mănâne o perioadă de timp, în care alege să mănânce doar un fel de mâncare, după care o jumătate de an, poate să nu-l mai consume. Durează deja până găsești un înlocuitor.

„Spaghetele sunt mâncarea preferată, din prăjituri, le mănâncă doar pe cele cafenii, în care predomină ciocolata. Supele nu le preferă, iar eu nu insist. Față de alți copiii cu spectru autism, băiețelul meu încearcă să guste și alte tipuri de alimente. Mănâncă diferite fructe și legume. Dacă la început prefera doar bananele și merele galbene, acum a început să guste o varietate mai mare de fructe și legume. Desigur, face diferite grimase, însă este interesat să simtă gustul”, spune mămica.

S-a ciocnit, pe durata grădiniței, cu reticență din partea educatoarelor și întotdeauna s-a simțit învinovățită de faptul că el se comportă în alt mod. „Când mă duceam să-l iau, eram întâmpinată cu reproșuri și pretenții. Am trecut cu greu peste perioada preșcolară. Grădinița, pot spune, că a trecut așa, doar de bifă”, afirmă ea. Chiar și educatoarele, l-au etichetat pe Călin ca fiind bolnav. „Probabil din neștiință de cauză. Nu a fost etic din partea lor, pentru că băiatul nu era bolnav”, spune femeia

La nivel cognitiv, Călin era dezvoltat pentru vârsta lui, comparativ cu alți copii. La școală, băiatul s-a integrat destul de bine. „Am fost uimită de faptul că Călin voia să meargă la școală, pentru că la grădiniță îl duceam cu mare greu. La școală, chiar era fericit, entuziasmat că se ducea în fiecare dimineață. Dacă e să fac comparație, școala l-a acceptat mult mai bine. Or, deja se cunoștea mai mult despre copiii cu autism și chiar cadrele didactice de sprijin au fost mai informați, au trecut formări, cursuri specializate”, a remarcat Mariana Budaian.

Pasiunile lui Călin

„Științele fixe i se dau mai ușor decât cele umane. Îi place foarte mult să deseneze, iar tehnica de a realiza desenele este perfectă. Acum a descoperit paint-ul și desenează mai mult din figuri geometrice. A venit de la școală cu această idee. Desenează personajele din desenele animate. Acum a descoperit o aplicație prin care le montează. El este încântat”.