La Sculeni. Valentina Parascan / Din memoriile urmașilor celor deportați

Valentina Parascan, o descedentă a unei familii de deportați din Sculeni: 

„Au fost deportați buneii împreună cu părinții în 1941. Ambii bunei de pe tată și de pe mamă.

Bunelul Dumitru Tudor Ochinciuc – fiind fost primar în satul Sculeni. Se spune că a fost deportat din greșeală. Trebuia alt Dumitru Ochinciuc, după numele de tată Vasile. Din greșeală, însă l-au dus, împreună cu familia și cei 5 copiii.

Acolo, mama Olga, fiind de 9 ani, nu a întrebat-o nimeni dacă poate sau nu poate, au trimis-o la lucru în taiga. Au fost ridicați în regiunea Tomsk. Ea avea deschisă deja carte de muncă de la vârsta de 9 ani. O întrebasem cum a putut să lucreze de la o așa vârstă la tăiat pădurea. Ea îmi răspunsese că nu o puneau să taie copacii, ci bărbații făceau acest lucru, însă ea, împreună cu ceilalți, curățau crengile de pe copaci.

Am o nepoată în vârstă de 9 ani și îmi pun o întrebare: Ce poate să facă un copil de 9 ani? Ea însă a lucrat, deoarece nu avea încotro… Nu avea cu ce să se îmbrace, cu ce să se încalțe, era frig, zăpada mai sus de genunchi. Într-o zi făcuse febră. Nu s-a putut duce la lucru în ziua ceea și, venise comandantul și cu „brigadirul” întrebând-o care e motivul pentru care nu a ieșit la lucru. Mama mea, atunci copilă de 9 ani, răspunsese că se simțea rău, iar „brigadirul” a ținut cu mama și i-a spus comandantului că atunci când se află la lucru, ea lucrează și câte două-trei norme. Acum e bolnavă și îi dăm crezare.

Tatăl, find din Stolniceni, atunci când i-au ridicat părinții tatălui meu aveau 14 copii, majoritatea murind acolo…

Când s-au reîntors în Sculeni, ceea ce aparținea buneilor nu mai era și nici casa din Stolniceni. Iar în Sculeni au făcut casă nu departe de casa lor de odinioară, care a fost distrusă de război. În Siberia tot și-au construit casă.

Buneii mei au murit de tineri, fiind bolnavi de pe urma condițiilor care le-au îndurat acolo.

Din spusele mamei, când am revenit , pe data de 14 martie, aveam șapte ani. Iar în septembrie m-au dat la școală, în clasă cu predare în limba moldovenească (acum română). Iar mama încercase să-l convingă pe tata să mă dea în clasă rusă, că nu știam să vorbesc în moldovenească. Iar tata a stat ferm pe poziție și a insistat să învăț limba moldovenească, că de rusă era sătul”.”

 

 


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *