Dumitru Tătaru- un mare muzician care a scris istorie cu fluierul său în orchestra „Ciobănaş” din Călăraşi

În urmă cu 75 de ani, la Călăraşi lua naştere Orchestra de Muzică Populară „Ciobănaş”. Cu această ocazie Direcția Cultură și Turism Călărași şi-a propus, în pragul frumoasei aniversări, să readucă în lumină personalităţi care au marcat existenţa orchestrei dându-i strălucire şi valoare.

În acest context Expresul.md doreşte să susţină intenţia Direcției Cultură și Turism Călărași şi va posta un şir de articole care reprezintă viaţa oamenilor care au influenţat existenţa orchestrei „Ciobănaşul”.

Astfel prima personalitate este: Dumitru Tătaru- „un mare muzician care a scris istorie cu fluierul său”.

Dumitru Tătaru s-a născut în anul 1938 la Vălcineț. La Sadova a ajuns înainte de a împlini vârsta de 20 de ani, fiind repartizat aici la muncă în calitate de profesor de sport, făcându-și o casă și întemeindu-și o familie. Până la pensionare, Dumitru Tătaru a fost profesor pentru generații întregi de elevi, predându-le nu doar educație fizică, dar și matematică, istorie sau pictură. Timp de șapte ani a fost chiar director de școală, iar mai târziu s-a făcut dogar, susținând că a făcut peste o mie de butoaie și de căzi. Alte două mari pasiuni ale sale au fost vinurile și muzica.

A învățat să cânte atunci când era la armată. A găsit într-o zi o trompetă defectată și s-a gândit să-și meșterească un soi de fluier de metal, găurind o bucată de țeavă și suflând în ea, în încercarea de a scoate sunete melodioase. Cei care i-au văzut străduința l-au îndemnat să intre în orchestra armatei și să învețe a cânta, dacă tot se arăta atât de dornic să facă muzică. Așa a ajuns tânărul Dumitru să cânte la trompetă, iar când a revenit din armată a fost descoperit de Grigore Duvidzon, care l-a invitat să cânte în Orchestra ”Ciobănaș”. Timp de 25 de ani, Dumitru Tătaru venea de câteva ori pe săptămână de la Sadova la Călărași la repetiții și concerte, având mereu la el glumele și voia bună. De altfel, i-a plăcut întotdeauna să stea la povești cu oamenii și să se bucure de viață.

De-a lungul vremii a reușit să cânte la mai multe instrumente de suflat, dar și la acordeon, având auzul perfect. Totuși fluierul a fost cel care l-a definit și de care nu s-a lăsat niciodată. Dumitru Tătaru cânta mereu, chiar și în timpul când lucra la vie, unde nu încredința nimănui săpatul, curățatul sau legatul viței. Le făcea pe toate de unul singur, cu multă dăruire, iar vinul făcut de el era unic și apreciat de toată lumea.
Mai târziu, bărbatul și-a transformat Casa Mare într-o veritabilă vinotecă, în care nenumărate sticle de vin, divin și țuică din colecție să poată fi admirate. ”Am depășit 2029 de sticle și toate mi-s dragi”, declara Dumitru Tătaru într-un interviu, adăugând că prietenii îl ajutau să-şi extindă colecția.

Încă din copilărie, fiica Stela și fiul Mihai au învățat și ei să cânte, doar că la chitară și acordeon, iar fiica Larisa făcea impresie cu vocea sa minunată. Tot tatăl a fost cel care i-a învățat pe cei trei copii să joace șah și dame. Stela își amintește cu nostalgie de acei ani și povestește că a avut un tată minunat. ”Nu știu să fi avut vreodată vreun conflict cu cineva. Toată lumea era binevenită la noi acasă, iar atunci când se transmiteau meciuri de fotbal sau de hochei la televizor, casa noastră răsuna de oameni pasionați. Tata era sufletul tuturor discuțiilor, iar oamenii roiau în jurul său. Era un om corect și foarte pozitiv, care asculta și încuraja pe fiecare, fără a face diferențiere între oameni”, își amintește fiica regretatului muzician.

Dumitru Tătaru s-a stins din viață în anul 2020, la vârsta de 82 de ani. Reputatul fluierist se considera un om bogat: a avut o soție dragă, a crescut trei copii, a făcut sute de butoaie, a cântat cu tot sufletul, a crescut colecția de vinuri cu care se mândrea, dar cu toate astea a rămas un om simplu, vesel și plin de viață, chiar dacă grijile au fost multe.

Sursa: Direcţia Cultură şi Turism Călăraşi