Lucia Bulgaru, medicul din prima linie în lupta cu COVID-19

În imagine: Lucia Bulgaru, șefa Secției Boli Cronice, Spitalul Raional Ungheni

Sunt doi ani de când a izbucnit pandemia generată de virusul Sars-Cov-2. Cele cinci valuri de COVID-19 înregistrate în raionul Ungheni, au adus multă durere, mulți oameni infectați, pacienți internați în stare gravă și, din păcate, mulți decedați.

Sunt doi ani de când Lucia Bulgaru, medic-șef în Secția Boli Cronice, reprofilată în Secția Covid, de la Spitalul Raional Ungheni, este în prima linie, ducând o luptă zilnică, uneori până la epuizare, pentru a trata pacienții de boala care a luat pe nepregătite întreg sistemul medical din lume.

Experiența COVID-19: de la frică, discriminare, până la epuizare emoțională

„E foarte complicat să fii medic în prima linie, în această pandemie de COVID-19” – așa și-a început istorisirea medicul Lucia Bulgaru. A fost discriminată, la începutul pandemiei, chiar de către colegi. Apoi a fost etichetată de oamenii din jur prin simplul fapt că lucrează în Secția Covid.

„Mi s-a întâmplat chiar să fiu coborâtă din microbuz de către pasageri, deoarece le era frică să nu-i infectez”, își amintește Lucia Bulgaru.

Mai târziu, lucrurile au luat o altă întorsătură și li s-a reproșat faptul că ei, cei care lucrează în secția Covid, primesc salarii mai mari. Într-adevăr, toți lucrătorii medicali din țară, care lucrează cu pacienții infectați cu Sars-Cov-2 primesc adaosuri pentru condiții de muncă nocive. Problema nu era în mai mulți bani, dar în riscurile de muncă la care erau supuse cadrele medicale care lucrau cu acești bolnavi.

„Nu se gândeau cât de greu ne era din punct de vedere emoțional. Nu se gândeau cât de complicat ne era să îmbrăcăm costumele de protecție, în care te scăldai în propria transpirație, iar pe timp de vară se formau răni în unele zone mai sensibile ale corpului”, se indignează medicul.

A fost agresată și amenințată de rudele pacienților, care au decedat de COVID-19. Iar moartea, nu doar a pacienților, ci și a unor colegi de breaslă, a oamenilor apropiați, dar și a propriului frate… a afectat-o puternic.

Din data de 2 aprilie 2020, atunci când în Ungheni au fost confirmate primele cazuri de COVID-19, medicii din Ungheni au fost în alertă. Primii pacienți au fost internați în aceeași zi. La început au fost mai puține cazuri, în octombrie, însă, în secție au fost internați și câte 40 de pacienți pe zi. „Am lucrat încontinuu. Nu prea am avut parte de concedii, deoarece nu dorea nimeni să mă înlocuiască”, povestește medicul Lucia Bulgaru.

Pacienți gravi, decese și epuizare profesională

Activează în sistemul medical de treizeci de ani, dar spune că nu a fost pregătită pentru acest dezastru, creat de pandemia de COVID-19. Dacă în Secția de Boli Cronice, unde a lucrat până la pandemie, timp de un an, decedau în jur de 20 de pacienți anual, din cauza diferitor boli, atunci în pandemie, în doar o lună, în Secția Covid, se înregistrau și câte 30-40 de decese.

„Era foarte dureros, mai ales când decedau persoane care nu aveau și alte boli. Paradoxal, mureau oameni încă destul de tineri, care aveau o rezistență și imunitate puternică. Uneori, pacienții simțeau că se sting, nu mai intrau în panică, iar cel mai complicat pentru noi era când ni se întâlneau privirile și înțelegeam că nu mai putem face nimic, și pur și simplu, plângeam”, povestește medicul, după care adaugă: „Cel mai dureros e că în pandemia de COVID-19 am pierdut oameni, foarte mulți oameni, inclusiv intelectuali, oameni deștepți”.

De notat că primul locuitor din Ungheni, decedat din cauza coronavirusului, a fost Gheorghe Popa, un medic din prima linie din Sculeni.

Suferința personală provocată în pandemia de COVID-19

Pierderea colegilor, a rudelor apropiate, a pacienților a afectat-o psiho-emoțional. Până la pandemie era o persoană mereu pozitivă și veselă, dar experiența din Secția Covid a demoralizat-o, a transformat-o, treptat, într-o persoană fără poftă de viață.

„Dacă anterior eram o fire foarte veselă, spuneam bancuri, râdeam, cântam, dansam, acum eu nu mai pot glumi, nu mai pot zâmbi. De fire veselă nici nu se mai discută, iar de dans am uitat”, afirmă cu lacrimi în ochi Lucia Bulgaru.

Spune că a fost foarte des agresată, jignită, amenințată și învinuită de rudele celor decedați. Și s-a întâmplat nu numai în spital, dar și pe stradă. A fost foarte umilitor, spune ea, mai ales pentru că știe că a făcut tot posibilul ca pacienții să fie tratați

„Știți ce e mai complicat pentru un medic? Atunci când e neputincios în fața cazului. Iată lucrul acesta doare tare”, mărturisește Lucia Bulgaru.

Ceea ce simte atunci când pacientul pierde lupta cu viața e de nedescris. „Îți vine să urli. E o durere nebună. Și pe lângă faptul că cedezi, primești la pachet și o serie de învinuiri din partea rudelor decedatului”, afirmă medicul.

Dar aveau și momente de fericire. „Câtă bucurie era în ziua în care pacientului îi veneau rezultate negative la coronavirus. Nu vă imaginați câtă bucurie era în secție!”, mai spune medicul.

Susținerea echipei – importantă pentru a depăși criza generată de COVID-19

Lucia Bulgaru recunoaște că e destul de dificil să fie în prima linie din cauza volumului mare de lucru, dar și pentru că trebuie să dea dovadă de curaj și bărbăție, ca să poată fi un exemplu pentru asistentele medicale.

La început, acestea erau cuprinse de panică, deoarece se întorceau de la lucru acasă, la copii, la rudele în vârstă și le era frică să nu-i infecteze. „Însă, după un timp, au înțeles că echipamentul într-adevăr protejează”, a afirmat doctorul.

„Colectivul din secție este bravo”, așa le descrie Lucia Bulgaru pe cele nouă angajate din secția Covid. În acest an, la început de februarie, a „înhățat” și ea „omicronul”, dar a trecut ușor prin boală. Și asta datorită faptului că era vaccinată.

Importanța consilierii psihologice – un remediu pentru a te descătușa

În tot acest timp, medicii și asistentele din prima linie nu au primit consiliere din partea psihologilor. „Chiar am semnalat această problemă. Avem psiholog, însă, lucrează mai mult cu bolnavii de cancer și cu pacienții geriatrici. Altfel spus, cu bătrânii bolnavi. Ar trebui să fie și pentru cei din prima linie, așa cum este și peste hotare”, spune ea.

Deocamdată, singurul psiholog îi este familia și pentru ei încearcă să fie puternică din toate punctele de vedere, și-a încheiat povestea Lucia Bulgaru.

 Tatiana Tesliuc                                                                                               


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *