FOTO / Primul tren cu refugiați din Ucraina, a staționat, săptămâna trecută, la Ungheni

Primul trenul, cu peste 1000 refugiați din Ucraina, care se îndrepta de la Chișinău spre Iași (România), astaționat, vineri, 4 martie, la gara internațională feroviară din Ungheni. Trenul a ajuns pe la ora 11.00 dimineața.

Când am ajuns în gară, trenul deja sosise. Pe de o parte și de alta a peronului erau angajați ai Poliției de Frontieră. Pe peronul gării era liniște. Toți pasagerii erau în vagoane. Doar atunci când te apropiai de vagoane se puteau desluși voci de copii, femei, bărbați. Familii întregi cu copii micuți, obosiți și speriați.

Oamenii, majoritatea fiind de origine azerbaidjeană, își doreau să ajungă în România, pentru că, în țara vecină, va fi organizată cursă spre țara lor.

Mulți dintre aceștia aveau probleme cu actele, iar pentru a-i ajuta, însuși ambasadorul Republicii Azerbaidjan în Republica Moldova, a venit la Gara Internațională Ungheni pentru a le perfecta titlul de călătorie, ca să poată ajunge în Iași, și mai departe, în țara lor.

Nastea, o refugiată din Ucraina, pe peronul gării din Ungheni

Într-un cerc compus de voluntari, care au venit la gară pentru a oferi refugiaților ajutor, am zărit și o tânără de statură medie, cu o constituție firavă. Purta o discuție cu voluntarii. Era Nastea, originară din Odesa.

Ea plecase în vizită la prietenul ei, în Kiev, oraș care l-a scurt timp se tranformase într-un adevărat epicentru al bombardamentelor. Nu a mai riscat să se întoarcă acasă, în Odesa, pentru a-și lua pașaportul. Și anume din considerentul că nu deținea actul asupra ei, a fost nevoită să coboare din tren.

Dar ea găsise soluția. Mama ei, care se afla încă în Ucraina, i-l trimisese printr-o familie, care alesese să plece din regiune. Aceștia din urmă, ajunseseră în Chișinău și deja se aflau la Gara de Nord, pentru a-i transmite Nastei pașaportul, printr-un microbus de pe ruta Chișinău-Ungheni. Deci, în câteva ore, avea să țină pașaportul în mână și să plece mai departe, destinația următoare fiind Iași. Prietenul ei, care este originar din Azerbaidjan, a rămas în același tren, pentru a-și continua călătoria.

„Nu îmi fac griji acum. Faptul că nu am pașaportul la mine, nu este singurul lucru groaznic care mi s-a întâmplat în decursul acestei săptămâni. Acest lucru se rezolvă. Iată, cel mai strașnic moment a fost atunci, când nu puteam intra în adopost, iar de aici se anunța că peste jumătate de oră va fi un atac aerian. De asemenea, nici în parc nu puteam intra, deoarece pe străzi erau militari și înțelegeam că acolo era periculos să te afli, iar pe de altă parte, riscam să fim împușcați atât de ucraineni, care ne puteau lua drept de sabotori, dar și de ruși, deoarece aceștia împușcau în civili. Atâta frică am tras în săptămâna trecută… Cel mai important e că am scăpat teafără și nevătămată din epicentrul atacurilor, din Kiev”, povestește Nastea.

Când au ajuns la vama de la Moghilev, tânăra, chipul căreia era brăzdat de oboseală, dar în același timp, mult mai liniștit, povestește că au stat timp de șase ore bune în frig, pe timp de noapte, până au fost preluați și plasați în tren. Prioritare, spunea ea, au avut familiile cu copii. Însă, în vamă au mai rămas oameni, care urmau să fie transportați cu următorul tren. „Noi stăteam pur și simplu afară, noaptea, iar plus la asta, încă mai și ningea. Cu toții am înghețat foarte tare”, își amintește Nastea.

Voluntarii s-au mobilizat pentru a oferi ajutor pasagerilor din tren

Între timp, un microbus alb sosește pe peronul gării, încărcat cu câteva lăzi de mere, banane, cutii cu biscuiți, apă îmbuteliată, șervețele umede și scutece pentru copii. Voluntarii, împreună cu Tudor Procopciuc, încep a distribui produsele însoțitorilor de vagon, pentru a fi oferite refugiaților. Sunt foarte mulți oameni în tren, însă ei speră că produsele vor fi împărțite rațional, pentru a ajunge la toți pasagerii.

De altfel, Asociația Obștească de binefacere „Speranța Vieții”, în parteneriat cu Biserica creștină Vineyard din Ungheni, în frunte cu Tudor Procopciuc, s-au mobilizat pentru a întinde o mână de ajutor persoanelor refugiate din Ucraina. Astfel, a fost creat un centrul pentru refugiați în cadrul unui hotel, unde sunt găzduite persoanele refugiate din Ucraina. Chiar din a doua zi de la declanșarea războiului, voluntarii cazează, hrănesc și ajută refugiații, în special cei care au probleme cu actele.

Până la data de 3 martie, la hotelul respectiv erau înregistrate și cazate 60 de persoane refugiate din Ucraina, cazate la Vila Verde. „De obicei, persoanele care ajung la hotel, stau în jur de trei zile pentru a se odihni, după care pleacă mai departe”, spune Tudor Procopciuc.

Și în zilele următoare, în Gara Internațională feroviară din Ungheni au mai staționat trenuri cu  refugiați. Iar voluntarii din cadrul AO „Speranța Vieții” au ajutat, în egală măsură pe toți refugiații.

Tatiana Tesliuc