Florițoaia Veche își are, de azi înainte, propriul imn

La marginea pădurii,/ În leagănul naturii,/ Cu văile-nverzite,/ De dealuri mari păzite…/ Frumos, precum e raiul,/ Smerit, își duce traiul/ Un sat fără pereche – Florițoaia-Veche!”.

Astfel începe imnul satului Florițoaia Veche, compus de către poeta originară din Florițoaia Vechie – Radmila Popovici – Paraschiv. „Le-am dăruit consătenilor, împreună cu compozitorul Marian Stîrcea, un cântec despre Florițoaia Veche care a răsunat într-o duminică, de cântau și dealurile, și pădurea, și păsările și chiar arșița… Dar ce mai fremăta pământul sub tălpile dansatorilor!”, a scris poeta și textiera pe pagina ei de Facebook.

Imnul satului Florițoaia Veche s-a făcut auzit pentru prima dată pe 18 iulie, la aniversarea celor 15 ani de activitate a ansamblului folcloric „Țărăncuțele”.  Interpretarea imnului i-a revenit atunci ansamblului de copii „Floarea Norocului”, alături de ansamblul folcloric „Țărăncuțele” care au depus mult suflet la fredonarea acestuia și au delectat publicul prezent la aniversare. „De nedescris este sentimentul pe care l-am avut, auzindu-l cântat în premieră pe scena satului de ansamblul de copii, alături de ansamblul „Țărăncuțele”, împreună cu Marian Stîrcea”, a remarcat entuziasmată, Radmila Popovici.

Ideea unui imn pentru Florițoaia Veche îi aparține Lidiei Bolișori, conducătoarea ansamblului „Țărăncuțele”. Anume ea este cea care a venit cu rugămintea către Radmila Popovici – Paraschiv de a compune câteva versuri. Inspirația de a scrie textul i-a venit spontan, într-o zi, când se afla pe celălalt liman al Prutului. Versurile le-a înșirat imediat pe foaie, fără ca ulterior, să fie nevoie de o intevenție pe text. „Eram sigură că acesta este textul”, a enunțat poeta.

Deși a scris mai multe texte despre satul ei de baștină, se pare că nimic din ceea ce scrisese anterior nu o mulțumeau suficient. „Nu voiam să fiu patetică, nici formală, nici simplistă, nici prea sofisticată”, menționează dânsa. Încerca să-și imagineze reacția sătenilor și ca aceasta să rezoneze cu sentimentele poetei, mai ales că este plecată de mult din sat. Obiectivul la care tindea, până la urmă, era ca locuitorii satului să se mândrească cu faptul că sunt parte al acestui sat. Și așa a și fost.

Până la urmă și Radmila Popovici – Paraschiv s-a declarat mândră de faptul că după audierea imnului, consătenii au rămas plăcut surprinși, iar pentru poetă a fost cea mai mare răsplată venită din partea lor.

Tatiana Tesliuc