”Un destin… O istorie…Satul meu Nișcani” – o monografie ce urmează să iasă de sub tipar

”Un destin… O istorie… Satul meu Nișcani” – este titlul unei ample monografii pe care o vor putea răsfoi, în scurt timp, toți nișcănenii interesați de istoria localității lor.

Ideea de a scrie o carte îi tot dădea târcoale, de ani buni, părintelui Dumitru Rusu, parohul Bisericii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din orașul Călărași. Preotul, care s-a născut și trăiește la Nișcani, își amintește cum gândul i-a încolțit încă de pe când era elev la școala din sat. ”Profesorul de matematică, Ion Stratan, ne-a povestit la una dintre lecții despre o monografie veche despre Nișcani, scrisă prin anul 1936. A fost destul atunci să aud asta și curiozitatea mi s-a aprins instantaneu. Dar a și trecut la fel de repede, de vreme ce timpul recolta alte noi și noi informații…”, scrie preotul în prefața cărții.

Pentru început, Dumitru Rusu a căutat cartea veche care cuprindea istoria Nișcaniului, dar și a altor două sate și, într-un final, a găsit-o tocmai la Orhei, în biblioteca unui consătean.”Refuzam să cred că cei plecați la Domnul, să nu fi lăsat istoria vieții lor în moștenire copiilor, urmașilor, neamului… Într-o zi am dat peste niște poze vechi, îngălbenite de ani, pe când mă aflam în casa unei bătrâne din sat. Din imagine priveau la mine niște bărbați. Am aflat pe loc că erau niște gospodari din sat. I-am admirat cât erau de zvelți, cât de bine stătea pe ei haina, cât de bine își îngrijeau mustața, încât i-am privit ca pe niște  adevărați nobili. M-am aprins de curiozitate. Ideea mi-a ordonat gândurile: ”Comoara” o pot găsi doar săpând la origini, căutând informații, fotografii, documente pe la oamenii din sat. Mi-am propus să vizitez cât mai multe familii”, povestește părintele.

După ce a apelat la câteva persoane din sat să îl ajute cu scrierea textului cărții, dar a fost refuzat, Dumitru Rusu a renunțat la încercări, dar a început să posteze pe facebook fotografiile vechi pe care le descoperea la săteni. Atunci a început să fie încurajat de unii, uneori a primit și comentarii răutăcioase, dar nu a renunțat. Întâmplarea a făcut ca postările preotului să fie descoperite într-o zi de o fostă profesoară de la Nișcani, Tatiana Bondarenco, care e stabilită de mai mulți ani în Italia. ”Dânsa, având darul de a scrie frumos, a început a înșirui amintiri despre copilăria, adolescența și tinerețea petrecută în sat. La început am fost rezervat în a-i cere să mă ajute, dar am fost foarte bucuros când a acceptat și și-a asumat un rol destul de greu de a deveni co-autor al cărții. A muncit și ea, la fel ca mine, luni întregi până am reușit să adunăm manuscrisul”, ne-a declarat, bucuros, Dumitru Rusu.

Acum cartea, care conține mai multe capitole dedicate bisericii din sat, școlii, oamenilor de seamă din localitate, dar și evenimentelor istorice care au marcat localitatea, precum și alte lucruri neștiute despre Nișcani, se află la editură. Părintele Dumitru speră ca până de Paști să o poată ține în mâini. Cheltuielile pentru carte sunt suportate în cea mai mare parte de părintele Dumitru, dar au sărit în ajutor și câțiva consăteni de bună credință.

”Sunt foarte bucuros că am reușit să adunăm atâtea date. Nu a fost o muncă ușoară și știu că voi auzi atât laude, cât și critici”, spune părintele, care la moment lucrează la o nouă carte. E vorba despre istoria sectorului numit de călărășeni Karabliu (Corăbioara), acolo unde se găsește biserica a cărui paroh este de ani buni.

Doina Harea