Drepturile sexual-reproductive ale femeilor cu dizabilități sunt neglijate în centrele de plasament

Drepturile sexuale și reproductive ale fetelor şi femeilor cu dizabilități din centrele de plasament sunt deseori neglijate sau chiar negate. Multe dintre ele nu au cunoștințe despre deprinderile minime de viață și nu ar fi în stare să-și asigure un trai independent. Acestea sunt concluziile unui raport al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), realizat în 2020. Atenționările vin în contextul în care R. Moldova și-a asumat să dezinstituționalizeze până în 2026 circa o mie de persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale. Ajunși în comunitate, acești beneficiari ar trebui să aibă capacități de a-și asigura un trai independent, inclusiv să-și poată crea o familie. În lipsa educației sexuale și reproductive, aceste persoane ar putea întâlni dificultăți de adaptare după ce vor ieși din centrele de plasament.

 Studiul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova a scos în evidență situațiile critice din instituțiile rezidențiale de profil și spitalele de psihiatrie din țara noastră. Autoarea cercetării, avocata Doina Ioana Străisteanu, a constatat că femeile și fetele din centrele de plasament temporar ale persoanelor cu dizabilități nu au cunoștințele necesare despre sănătatea lor sexuală și reproductivă. Ele nu sunt învățate cum să folosească contraceptivele și deseori suportă consecințe după administrarea acestora. La fel, nu știu cum să ducă un calendar menstrual. Produsele de igienă pentru femei se păstrează la surorile medicale și sunt eliberate la cerere. Personalul medical din aceste instituții nu este instruit suficient privind drepturile sexual-reproductive, predomină atitudinile stereotipice că femeile cu dizabilități nu au nevoie de educație sexual-reproductivă, deoarece ele nu fac sex, ceea ce este greșit. De asemenea, predomină prejudecăți privind capacitatea acestor persoane de a fi părinți”, spune avocata.

Dezinstituționalizarea presupune și abilitarea cu deprinderi de viață

În 2018, Guvernul R. Moldova a aprobat Programul național de dezinstituționalizare a persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale din instituțiile rezidențiale, gestionate de Agenția Națională Asistență Socială (ANAS) pentru anii 2018-2026. Conform acestui program, până în anul 2026, peste o mie de beneficiari urmează să părăsească centrele de plasament și să ajungă în comunități. Programul prevede reformarea sistemului rezidențial de îngrijire a beneficiarilor prin dezvoltarea serviciilor sociale comunitare și asigurarea dreptului la viață independentă în comunitate a acestor persoane. „A dezinstituționaliza înseamnă să întorci omul în societate, inclusiv să-i oferi spațiu locativ, să-i asiguri un loc de muncă, dar și să-i dai deprinderi minime de viață. Foarte mulți oameni din aceste centre nu știu a număra, nu știu a citi, nu-și pot gestiona banii, pentru că acolo nimic nu-i învață. În deprinderile minime de viață intră și cunoștințele despre corpul tău. Pentru o femeie, și încă cu dizabilități, este și mai greu. Ea trebuie să-și cunoască propriul organism, cum să se protejeze, cum să intre într-o relație și să fie în siguranță, dar și cum să decidă dacă vrea copii sau nu vrea etc.”, afirmă Doina Ioana Străisteanu.

La rândul său, expertul în drepturile omului Dumitru Russu, coordonator programe în cadrul IDOM, amintește că, prin ratificarea Convenției ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități, Republica Moldova s-a angajat să asigure accesul la serviciile de sănătate pentru persoanele cu dizabilități. Este nevoie de măsuri strategice care ar anticipa problemele și riscurile la care vor fi expuse aceste persoane după dezinstituționalizare. Beneficiarele, dar și angajații acestor centre trebuie instruiți privind drepturile și responsabilitățile sexual-reproductive, inclusiv părintești, ale persoanelor cu dizabilități. La fel, trebuie dezvoltate servicii socio-medicale profesioniste. Statul trebuie să garanteze respectarea drepturilor omului și a standardelor internaționale în domeniu. Nu în ultimul rând, este nevoie de campanii de informare pentru a reduce din stereotipurile despre persoanele cu dizabilități”, susține expertul. Prin ratificarea în anul 2010 a Convenției ONU, țara noastră și-a asumat obligația să asigure accesul egal al persoanelor cu dizabilități la serviciile de sănătate, inclusiv la servicii de sănătate sexual-reproductivă, bazate pe consimțământ informat și liber exprimat. Convenția protejează drepturile persoanelor cu dizabilități la nediscriminare în familie, în căsătorie, în cuplu și în relația părinte-copil.

Raportul și recomandările IDOM au fost remise Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, dar și Agenției Naționale Asistență Socială, responsabilă de implementarea Programului național de dezinstituționalizare. Irina Banova, directoarea ANAS, confirmă că a văzut concluziile raportului, însă dă asigurări că autoritățile depun efort pentru a educa aceste categorii de persoane. Ea afirmă că nu există abateri de la programul de dezinstituționalizare, aprobat de Guvern. „Este bine că ni se arată unde avem anumite probleme și ce măsuri trebuie întreprinse pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor în instituțiile rezidențiale. Iar dacă există astfel de probleme, le vom soluționa”, ne-a declarat Irina Banova. Din spusele ei, anul trecut au fost dezinstituționalizate 167 de persoane.

Viața de după centrul de plasament

Alina s-a născut cu paralizie cerebrală infantilă și se deplasează în scaun rulant. Ea a ajuns la Centrul de Plasament de la Bălți în anul 2004, din proprie inițiativă, unde l-a întâlnit, peste câțiva ani, pe Nichita, bărbatul cu care și-a întemeiat o familie. În 2017, a rămas însărcinată și tot atunci a decis să plece din centrul de plasament. Acum locuiesc în casa lor din satul de baștină al Alinei, Hăsnășenii Mari, raionul Drochia, s-au căsătorit și au doi copii. La pregătirea actelor pentru dezinstituționalizare și trai în comunitate, tinerii au fost ajutați de Asociația Keystone Moldova. Alina spune că se simte foarte bine alături de soț și copii. „Copilul trebuie să stea cu mama și tata, iată de ce am decis să ne mutăm împreună. La început ne era frică că nu ne vom descurca, acum însă le reușim pe toate. Eu gătesc singură, spăl, am grijă de copii, iar soțul mă ajută. Sunt independentă și pot decide singură pentru mine. Îndemn femeile cu dizabilități să fie curajoase și să nu se teamă să iasă din centrele de plasament. După ce ieși de acolo, devii mai responsabilă și mai independentă”, povestește Alina.

În Republica Moldova funcționează șase instituții rezidențiale de profil, gestionate de ANAS: patru centre de plasament temporar pentru persoane cu dizabilități adulte, amplasate în municipiul Bălți, comuna Cocieri din raionul Dubăsari, comuna Bădiceni din raionul Soroca și satul Brânzeni din raionul Edineț, și două centre de plasament temporar pentru copii cu dizabilități, amplasate în municipiile Orhei (pentru băieți) și Hâncești (pentru fete). La 1 ianuarie 2021, în aceste instituții se aflau peste 1800 de persoane cu dizabilități intelectuale și psihosociale, inclusiv 30 de fete de până la 18 ani și 852 de femei cu vârstă de peste 18 ani.

Mariana Jacot,

Asociația Presei Independente

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *