FOTO. La Mănăstirea Veverița. Acum și peste timpuri, înapoi

Drumul, un drum pietruit, ne duce spre Veverița, un sătuc de la marginea raionului Ungheni, înconjurat de păduri, cu câteva case amplasate ba ici, ba colo. Nici tu apeduct, nici canalizare, nici magazin, nici școală…
De obicei, unor astfel de localități li se zice să-s uitate de Dumnezeu. Veverița, însă, nu poate fi înscrisă în această categorie. Dumnezeu e aici.
La intrare în sat zărim un gard impunător din cărămidă roșie. Undeva, peste acest gard, se vede o cruce. Și câțiva brazi.
Liniște mormântală. Doar, din când în când, se aude ciripitul vreunei păsări ce s-a aciuat prin pădurile din preajmă. 
Intrăm, încet, pe poartă…

În față, se arată o clădire fastuoasă, vopsită în galben, cu acoperiș albastru și patru turle, mai mari și mai mici. E un edificiu măreț, care include atât biserica, cât şi chiliile. Totu-i făcut ca la carte, în conformitate cu rigorile zilelor de azi. E Mănăstirea Veverița, ce a renăscut după ani de prigoniri.
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1923. Biserica cu hramul în cinstea Adormirii Maicii Domnului a activat până în 1945. Apoi a fost transformată în depozit, în club…
Așa a început renașterea mănăstirii… Fotografie din arhiva EXPRESUL
Ce păcat că a rămas o ruină vechea biserică. Așa arată acum, în 2020.

Așa arăta prin 1993… Fotografie din arhiva EXPRESUL

Ar fi putut restabilită? Da, ar fi putut fi restabilită! Dacă s-ar fi dorit cu adevărat. Fisurile nu au apărut într-o zi și nici în două. În locul vechiului acoperiș, care a ars, ar fi putut să fie construit altul.
Acum nu se mai poate. Pereții vechii biserici, martorii unor vremuri apuse, stau abia să cadă. 

Aici ți se îndreaptă privirile și în cap încep a roi gânduri și întrebări. Aici simți și înțelegi că nu ești primul și nici ultimul pe acest pământ, că nu poți exista fără trecut, fără să-ți cinstești strămoșii și ceea ce au lăsat ei în urmă. Aici înțelegi că nu întâmplător Dumnezeu a făcut ca actuala biserică de pe teritoriul mănăstirii să poarte hramul ”Icoana Maicii Domnului ”Bucuria tuturor Scârbiţilor”.
NOTĂ: Temelia noii-vechi mănăstiri a fost pusă în 1993. E o mănăstire de călugări, cu o adevărată gospodărie pusă la punct. La momentul de față, are 3 hectare de teren pentru construcții, 3 hectare de terenuri agricole proprietate privată și alte 5 hectare – în folosință. Mai are în folosință și 2 hectare de pădure.
Citiți în ediția de săptămâna viitoare a ziarului EXPRESUL un reportaj amplu despre Mănăstirea Veverița.  Veți afla multe lucruri curioase.