Ala Mutilica: Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea

Avem multe de învățat. Nu cred că ne va ajunge doar o viață. Nimic, în afară de moarte nu este atât de important și urgent pe cât pare. Cu timpul vom învăța, unii dintre noi, că nu e vina nimănui și nimeni nu este responsabil pentru problemele noastre. Așa că ar trebui să zâmbim mai des. Să fim curajoși. Oricum, nimeni nu va înțelege prin ce treci.
Veți afla că nimeni nu păstrează nici un secret. Pentru că toată lumea simte „nevoia să spună cuiva”. Veți învăța că este mai util să spuneți „nu știu” în probleme în care nu știți și nu sunețit sigur de răspuns. Veți învăța să țineți gura închisă, fiind surprinși că doar atunci nu greșiți prea multe. Veți învăța că nu există „lift” pentru a reuși, este necesar să urci singur. Oamenii te pot trata doar așa cum le permiți. Veți învăța că gelozia este dușmanul fericirii și că „a avea încredere în ceilalți pentru a fi fericiți” aduce pentru totdeauna o totală dezamăgire. Și, niciodată nu ar trebui să vorbiți despre fericire cu oamenii nefericiți. Veți afla că cea mai importantă soluție în viață este să decizi ce este „important” și să arunci restul la gunoi. Veți învăța să nu folosiți timpul și cuvintele în mod nepăsător. Pentru că nu poți recupera nimic înapoi. Ceea ce contează cu adevărat nu este ceea ce cred alții despre tine. Veți vedea că fiecare tristețe și durere de astăzi te pregătește pentru fericirea de mâine. Nu spune niciodată „Ce am de pierdut?” , dar spune „Am multe de câștigat!”
Un om înțelept nu așteaptă ziua de mâine să fie fericit. Doar pentru a traversa un râu nu stăm pe mal așteptând să se oprească. Un vechi proverb spune că ,, Dacă cineva ţi-ar plăti câte zece cenţi pentru fiecare vorbă bună pe care ai spus-o oamenilor şi ţi-ar lua câte cinci cenţi pentru fiecare cuvânt de-al tău lipsit de bunătate, cum crezi, ai fi sărac sau bogat?” De mici suntem învățați la grădiniță, la școală și acasă să fim buni, să oferim bunătate și păcat că aceste învățături se cam pierd pe undeva și ajungem să realizăm uneori că oamenii nu știu să fie buni. Unii zic că nu se merită să fii bun, pentru că așa, lumea te calcă în picioare. Tot ce e posibil. În fine, a fi om înseamnă a fi bun. Atunci, e bine, dar unde am ajuns? Ne mai putem numi buni? Ne mai putem numi oameni.
Nu cred că există ceva întâmplător, în ceea ce trăim, în toată viața noastră. Cred că nu întâmplător ne naştem într-o anumită familie, suntem copiii anumitor oameni. Suntem martori a anumite evenimente care ne afectează pozitiv sau negativ şi din care trebuie să învăţăm. Nu întâmplător întâlnim anumiţi oameni care constituie exemple pentru noi. Octavian Paler avea mare dreptate când scria că ,, Nu degeaba ne împrietenim cu alţi oameni care ajung să ne influenţeze existenţa. Nimic nu este întâmplător. Orice lucru se poate transforma în contrariul său, așa încât dăm din râs în plâns și invers, din iubire în ură, din putere în slăbiciune, din puritate în păcat. Sentimentele opuse (ne spun fizicienii) generează această undă. Depășind un anumit prag al trăirii, ceea ce noi credem a fi bine sau rău se confundă până la asemănare. Ne putem mișca creativ numai între extreme, nu și dincolo de ele. Marile fericiri se strivesc sub pașii unor întâmplări care ne transportă uneori într-un mare Iad. ”
,,Vântul şi Soarele au ajuns la o dispută despre care dintre ei este mai puternic. În cele din urmă, cei doi au hotărât să decidă care este mai puternic urmărind care dintre ei va putea, primul, să facă un trecător să se dezbrace de palton. Atunci când un călător a trecut prin zonă, Vântul a început să sufle atât de tare, dar cu cât sulfa mai tare, cu atât trecătorul trăgea paltonul şi se înfăşură mai bine în el.
Apoi a venit rândul Soarelui. Acesta a început să strălucească uşor, cu raze blânde, iar trecătorul a simţit imediat căldură mult dorită şi şi-a scos în cele din urmă paltonul. Atunci Soarele a fost declarat câştigător!
Deci, Vântul şi Soarele sunt doar metafore pentru forţă şi bunătate. Blândeţea va ajunge întotdeauna mai redepe la inima cuiva, decât forţa, autoritatea şi ameninţările. Atunci când vrei ceva de la o anumită persoană e de preferat să fii calm, uman, bun. Oamenii vor răspunde mai bine la cuvinte frumoase decât la ţipete sau jigniri.”
Există bunătate şi răutate; există bine şi rău; există fapte bune şi păcate, calităţi şi defecte, lumină şi întuneric, adevăr şi minciună, viaţă şi moarte. Simplificând, există viaţă şi moarte! Iar noi nu avem de făcut altceva decât să alegem de care parte ne situăm.
Morala: ,, Dacă cei care nu ne datorează nimic nu ne-ar fi dăruit nimic, cât de săraci am fi. Un caracter bun este cea mai bună piatră de mormânt. Cei care te-au iubit şi au fost ajutaţi de tine îşi vor aminti de tine până atunci, când florile de nu-mă-uita se vor veşteji. Înscrie-ţi numele în inimi, nu în marmură.”