Preotul Ștefan Rîmbu: ”Chiar dacă trăim în secolul tehnologiilor informaţionale foarte avansate, nu putem vorbi de tele-slujbe, tele-liturgii şi tele-slujitor bisericesc”

Fiind în plină perioadă de pandemie, Sfintele Paște dar și Paștele Blajinilor se vor sărbători altfel, nu ca de obicei. Oficierea slujbei praznicale Învierea Domnului vor fi oficiate conform recomandărilor în condițiile stării de urgență emise de Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova. Astfel, bisericile ar trebui să fie dotate, în noaptea Învierii, cu sistem audio, și după dorință preoții să slujească afară, deoarece bisericile se află în mijlocul localității, iar mulți creștini vor avea posibilitatea să urmărească slujba din curtea casei.
Protoiereul Ștefan Rîmbu, cleric al Catedralei Episcopale din municipiul Ungheni, ne vorbește despre cât de corecte (în opinia lui) sunt aceste recomandări privind oficierea slujbei Învierea Domnului și care ar fi efectul lor asupra creștinilor.
Sunt păreri și propuneri ca slujba de înviere să se desfășoare online de către fiecare parohie din comunitate. Credeți că este posibil acest lucru, dar și corect? Care este efectul acestor slujbe?
Întâi de toate îngăduiţi-mi să vă salut respectos pe dumneavoastră, dar şi pe toţi cititorii ziarului Expresul.
Dacă întrebările Dumneavoastră sunt oarecum fireşti pentru aceste timpuri şi desprinse din contextul circumstanţelor actuale, atunci răspunsul pentru aceste întrebări trebuie să fie întâi de toate unul desprins din trăirile fireşti duhovniceşti şi din contextul general al spiritualităţii. Or, ceea ce ţine de spiritualitate şi duhovnicie, nu poate şi nu trebuie tratat şi interpretat doar din punctul de vedere al omului secularizat din zilele de astăzi.
Astfel, chiar dacă sunt poate unele recomandări sau – mai corect – cum aţi menţionat, păreri şi propuneri, în privinţa săvărşiri Sfintei Slujbe a Învierii Domnului online, cu transmisiune radiofonică sau televizată, totuşi trebuie să menţionăm că acest fel de slujbă, nu are valenţe ortodoxe, mai cu seamă când vine vorba de Sfânta Liturghie din ziua Învierii Domnului. E ceva prea laicizat. Or, ceea ce ţine de spiritualitate şi duhovnicie, nu poate şi nu trebuie tratat şi interpretat doar din punctul de vedere al omului secularizat din zilele de astăzi. Acest fel de slujbe – online, televizate – ar pute fi îngăduit doar cu unele excepţii, pentru cei grav bolnavi, ţintuiţi la pat sau cei cu probleme locomotorii, sau în contextul actual, pentru cei vârsnici şi cei cu forme uşoare de răceală (tusă, temperatură, slăbiciuni etc.). (Prin aceste menționări nu minimalizăm sfaturile de igienă și protecție medicală ale statului, dar nici nu vrem să le supra apreciem.)
De aceea, nu ne este ruşine şi nu ne temem să spunem că slujbele online nu sunt corecte şi nu au efectul real. Sfânta Liturghie este un act mistic şi trebuie trăit real, nu virtual. Căci, chiar dacă trăim în secolul tehnologiilor informaţionale foarte avansate, nu putem vorbi de tele-slujbe, tele-liturgii şi tele-slujitor bisericesc. Iar Învierea Domnului sărbătorită doar acasă, calcă în picioare adevărul evanghelic mărturisit mii de ani, că Hristos a „călcat cu moarte, pe moarte”, adică prin aceasta noi nu avem credința că Hristos a biruit moartea. Iar aici avem adeverite cuvintele sf. Grigore Palama: „Cel care se teme de moarte, nu va putea crede și mărturisi cu adevărat Învierea lui Hristos”.
Cum ar fi masa de sărbătoare dacă nu ai pune bucate reale pe ea, ci te-ai uita pe televizor sau calculator la nişte mese copioase şi pline de bucate şi băuturi? Ți-ai îndestula stomacul doar privindu-le? Cum ar fi dacă, doar te-ai uita la unele haine pe televizor? Te-ai simţi îmbrăcat? Sau şi mai concret, dacă bolnav fiind, priveşti medicamentele doar la televizor, mai devii cumva sănătos? La fel e şi sufletul creştin, nu se simte împlinit duhovniceşte, nu se simte îmbrăcat cu har dumnezeiesc, nu capătă vindecare şi nu simte bucuria deplină duhovnicească, dacă nu participă la Slăvita Slujbă a Învierii Domnului.
De asemenea, se vorbește ca după slujba de înviere, preoții din comunitate să meargă de la casă la casă să sfințească bucatele, iar gospodarii să aștepte la poartă. Este posibil?
Săptămâna trecută, după ce a avut loc şedinţa Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Preasfinţitul Petru, Episcop de Unghen şi Nisporeni, a venit cu o notă informativă şi unele recomandări pentru oficierea slujbei Învierea Domnului. Unul dintre puncte ar fi: Preoții să facă un program şi să tocmească un traseu (sau mai multe, după necesitate), împreună cu autoritățile publice locale și enoriașii parohiei, cum să fie sfințite prinoaselor tradiţionale pascale. Dar bineînţeles că, acelor creştini care vor veni la biserică (respectând măsurile de protecţie – măşti şi mănuşi), aranjaţi conform distanţei sociale, atât în curtea bisericii sau şi-n afara curţii, li se vor sfinţi prinoasele de aici.
De ce totuși, s-a hotărât ca Paștele Blajinilor să fie transferat, dar nu amânat. Or, morții nu pot fi pomeniți în fiecare zi și de oriunde?
Un asemenea precedent a mai avut loc acum câţiva ani, din cauza unor condiţii climaterice nefavorabile, când Paştile blajinilor a fost amânat peste o săptămână sau chiar două. De asemenea şi în acest an, la Şedinţa Sinodală de care am amintit, autorităţile bisericești şi cele statale din ţara noastră au hotărât de comun acord ca Paştele Blajinilor, adică pomenirea celor răposaţi, să aibă loc în luna iunie, pe data de 6, când avem o sâmbătă mare de pomenire a tuturor celor din veac adormiţi întru nădejdea învierii; pe data de 7, când cinstim Pogorârea Duhului Sfânt (Duminica Mare); şi pe data de 8, când cinstim ziua Sfântului Duh. Or, în unelele localităţi este o tradiţie mai veche de a se merge la cimitir să se pomenească cei răposaţi şi în lunea Duminicii mari (Ziua Sfântului Duh). Aşa că nu se face nici o încălcare liturgică sau tipiconală, cu atât mai mult că starea de carantină generală în ţara noastră este impusă – oficial, până pe 15 mai, dar se vehiculează că va continua până la sfârşitul lunii mai. De aceea zilele menţionate, de pomenire a celor adormiţi întru Domnul, sunt oarecum fireşti aşa cum s-a hotărât.
Cum va ajunge focul haric în localități, așa ca de obicei sau va fi o altă modalitate?
În principiu va fi cam tot aşa cum a fost în anii precedenţi, decât doar ţinându-se cont de normele de igienă şi protecţie impuse de situaţia epidimiologică din ţară.
În Eparhia noastră, prin binecuvântarea Preasfinţitului PETRU, Focul Sfânt de la Ierusalim va fi adus conform următoarelor rute: Chișinău – Hîncu – Nisporeni – Frăsinești – Ungheni; Chișinău – Călărași; Chișinău – Hîncești.
Vedem, urmare a situației create în întreaga țară (Covid-19), lumea  a devenit mai răutăcioasă, mai ranchiunoasă. Vă rugăm, un gând bun către toți creștinii.
În general vorbind, toți cred despre sine că sunt oameni buni și mărinimoși. Dar această lucru trebuie arătat prin fapte concrete, care să pună în valoare omenia și bunătatea din noi. Sau ca să vorbim printr-un exemplu: adevăratele capacități intelectuale ale unui învățăcel se adeverește concret printr-un examen. Iar momentul acestei epidemii este realmente un examen de capacitate pentru fiecare din noi, atât sub aspect spiritual, cât și moral. Or, cu mare părere de rău – nu judecăm, ci doar constatăm – mulți au picat acest examen și se văd a fi repetenți la capitolul omenie, bunătate, credință și dreaptă mărturisire.
Fostul patriarh al Serbiei, Preafericitul Pavel spunea că cel mai important îndemn transmis omenirii, de care trebuie să se țină cont este cel despre care ne vorbește Noul Testament de la un capăt la altul, de a iubi – a ajuta, a sprijini, a compătimi, a milui – pe confrații, pe semenii noștri, așa cum și Iisus Hristos ne-a iubit pe toți deopotrivă. Or, cum spunea un vestit părinte atonit: „Omul cel firesc, așa cum la creat Dumnezeu, este cel care iubește adevărat și-i gata oricând să ajute și să se jertfească pentru semenul său”. De asemenea, un alt sfat și gând duhovnicesc de care neapărat trebuie să ținem cont oricând, dar mai ales în aceste clipe de grea încercare, este cel pe care ni-l spune cel mai înțelept om din perioada Vechiului Testament, Înțeleptul Solomon: „Să nu uităm de Dumnezeu, căci și El va uita de noi”. Or, se pare că prea mult am neglijat, prin uitare benevolă Divinitatea Supremă. Iar acum suntem sortiți, colectiv, să suportăm consecințele acestei uitări. Deci, dacă vrem să fim iubiți de Dumnezeu și să nu fim uitați de El, nici noi să nu uităm de El și să fie viu în noi sentimentul sincer al iubirii și compătimirii duhovnicești.
Totodată, folosindu-mă de această ocazie, dorim să felicităm călduros pe toți pe toți credincioșii cu Sfânta și Luminoasa Sărbătoare a Învierii Domnului, dorindu-Vă ca Hristos să Vă dăruiască tuturor pace și bucurie sfântă, dar și puteri sufletești și trupești, de a trece cu demnitate creștinească prin toate încercările vieții pământești. Și, fie ca Lumina acestei Învierii, să pătrundă în inima și mintea noastră, pentru a îndepărta întunericul necredinței și al deznădejdii care planează, mai mult sau mai puțin, peste fiecare din noi.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

4 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *