Poziția Ombudsmanilor cu privire la obligativitatea procurării poliței de asigurare medicală de către diasporă la întoarcerea în țară

Avocații Poporului: Mecanismul impus prin care se obligă achitarea la intrarea în țară, în termen de 72 ore, a primei de asigurare obligatorie de asistenta medicală pentru anul 2020 și condiționarea revenirii în țară de existența acesteia sunt cerințe disproporționate în perioada stării de urgență, se arată într-un comunicat de presă a Direcției promovare a drepturilor omului și comunicare.
Într-un demers expediat prim-ministrului, președintelui Comisiei pentru Situații Excepționale, Ion Chicu, Avocații Poporului recomandă  revizuirea prevederilor din pct.23, 24 din Dispoziția nr.10 și oferirea unor soluții viabile și nediscriminatorii cetățenilor Republicii Moldova care revin în țară, pentru a-și onora obligațiunile în contextul asigurării medicale obligatorii, indiferent de calea aleasă de aceștia pentru a reveni în țară (terestră sau aeriană). Ombudsmanii sugerează ca o soluție ar putea fi oferirea moldovenilor reveniți în țară a oportunității de a procura polița de asigurări medicale obligatorii cu reducere de 50%, așa cum a fost posibil până la 31 martie 2020.
Avocații Poporului nu pun la îndoială principiul obligativității, prevăzut de cadrul normativ național, prin care persoanele fizice și juridice au obligaţia de a participa la sistemul asigurării obligatorii de asistenta medicală, dar atenționează asupra tratamentului diferit aplicat față de persoanele care au revenit în țară după 1 aprilie 2020.
Mai mult, în cazul neonorării obligației date, acestea riscă să fie sancționate destul de dur pentru nerespectarea prevederilor/măsurilor stabilite prin Dispoziția Comisiei pentru Situații Excepționale.   Totodată,  în cazul familiilor cu copii care intenționează să revină în țară pe cale aeriană,  mecanismul dat ar putea aduce atingere dreptului copilului la viață și  sănătate, în situația în care intrarea in țară a părinților este condiționată de procurarea poliței.
 Avocații Poporului amintesc de obligația statului, în conformitate cu prevederile articolului 18 din Constituție, de a proteja cetățenii săi atât în ţară, cât și în străinătate, precum și de faptul că, potrivit articolului 16 din Legea Supremă, toți cetățenii Republicii Moldova sânt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.
De asemenea, conform articolului 27 alin. (2) din Constituție, ”oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.”
 În același timp, articolul 54 din Constituție stabilește cerințele esențiale cu privire la restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților, iar alin. (4) prevede  că restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Ombudsmanii mai notează că, potrivit articolului 3 din Anexa nr.2 la Legea 1593/2002, plătitori ai primelor de asigurare medicală în sumă fixă sunt cetățenii Republicii Moldova care nu sunt angajați şi nu sunt persoane asigurate de Guvern, conform art.4 alin.(4) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, care fac dovada aflării în Republica Moldova pentru cel puţin 183 de zile (pe parcursul anului bugetar).
Fără a atenta la conceptul de asigurare obligatorie de asistență medicală, Avocații Poporului consideră că mecanismul instituit prin pct.23 și 24 din Dispoziția nr.10 în raport cu cetățenii Republicii Modlova care revin în țară, începînd cu 1 aprilie 2020, constituie o măsură disproporționată, care nu ține cont de situatia economică a acestora.
Avocații Poporului reiterează îngrijorările menționate în adresările sale anterioare și susțin că, în perioada stării de urgență cauzate de pandemia de COVID-19, pentru a proteja sănătatea publică, statul poate restrânge anumite drepturi și libertăți, dar trebuie să se țină cont ca aceste măsuri nu trebuie să depășească cadrul general în domeniul drepturilor omului. Fiind impuse, aceste restricții trebuie să fie conforme principiilor  nondiscriminatorii, legitime, necesare și proporționale cu cea mai puțin restrictivă opțiune accesibilă.