Socializarea este cel mai bun medicament pentru bătrânii singuratici
Și îngrijirea persoanelor la domiciliu a devenit în ultima vreme o profesie. Dincolo de salariul mai puțin motivant, de sumedenia de responsabilități pe care le au, la Călărași, 35 de lucrători sociali continuă să-și facă munca așa cum știu ei mai bine. Se jertfesc pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii celor 263 de beneficiari ai lor – persoane vârstnice, persoane cu dizabilități, lipsite de suport din partea rudelor și care nu pot duce un mod de viață independent.
Potrivit Alexandrei Balan, șeful Serviciului de Îngrijire Socială la Domiciliu din cadrul Direcției Asistență Socială și Protecția Familiei Călărași, fiecare lucrător social din sate are în îngrijire până la 10 beneficiari, iar cei din oraș chiar și până la 12 persoane. ”Sarcina lor este de a le face viața mai ușoară acestor persoane singuratice. Unii bătrâni au și copii, dar aceștia sunt stabiliți peste hotare, vin foarte rar să îi viziteze, însă ei au nevoie în fiecare zi de susținere”, povestește dânsa, după care mai adugă: ”Munca lucrătorilor sociali nu este deloc ușoară. Ei au de străbătut pe jos kilometri întregi pentru a ajunge de la un beneficiar la altul, iar aceștia sunt foarte diferiți și e nevoie de multă răbdare în relația cu ei. Sigur că numărul celor care ar avea nevoie de îngrijire este unul mai mare în întreg raionul, iar noi căutăm modalități pentru a acoperi aceste necesități”.
La început, se întorcea în fiecare zi cu lacrimi în ochi acasă
În prezent, la Vălcineț 18 persoane beneficiază de serviciile lucrătorilor sociali. Rodica Brago, care s-a angajat în domeniu încă acum șase ani, are grijă zilnic de nouă dintre acești bătrâni. Sfera de servicii pe care le oferă ea este una infinită – le aduce câte o găleată cu apă, le procură alimente și alte produse necesare, face rost de medicamente, achită serviciile, le dă de mâncare, face curățenie, astfel că graficul prestabilit se pliază mereu pe nevoile beneficiarului.
Rodica Brago își amintește că la început se întorcea în fiecare zi cu lacrimi în ochi acasă, nu-și putea găsi locul și o afectau foarte mult greutățile bătrânilor. Lucrase până atunci cu copiii defavorizați, iar trecerea la o altă extremă o făcea să se simtă neputincioasă. A trebuit să treacă ceva timp ca să se obișnuiască, iar acum știe că este așteptată cu nerăbdare de beneficiarii săi. Unora dintre ei doar ea le mai deschide ușa, așa că nu mai contează că merge foarte mult pe jos, uneori luându-i chiar și ore întregi pentru a putea ajunge de la un beneficiar la altul, satul fiind mare. Spune că munca pe care o face este grea, dar se bucură că poate da o mână de ajutor. ”Cea mai mare nevoie a lor este socializarea. Unii chiar îmi spun că nu au nevoie de nimic, doar să mai stau un pic cu ei de vorba. Încerc să le alin cumva suferința și mă implic cât de mult pot. Dacă văd că bătrânul este abătut, se plânge pe viață, inventez ceva ca să-l scot din rutină. Îl iau cu binișorul, îi povestesc câte ceva, iar asta îl mai liniștește. Îi înțeleg cât de greu le este să stea singuri între patru pereți, mai ales dacă nu există măcar un televizor în locuință. M-am străduit ca fiecare să aibă măcar un aparat de radio, iar când văd că au nevoie stringentă de ceva, apelez la persoanele cu suflet mare din sat și rezolvăm problema”, povestește Rodica Brago. Potrivit ei, pensia de sub o mie de lei pe care o au acești bătrâni este sub orice limită. Ei au nevoie de medicamente, de lemne, de alimente și de multe altele. ”Își trăiesc și ei sărăcia așa cum pot, iar unii dintre ei chiar plâng în fiecare zi povestind cum au muncit o viață întreagă, iar acum statul își bate joc de ei”, a mai adugat lucrătorul social.
Mobilizarea societății a devenit o practică frecventă la Vălcineț grație împlicării Rodicăi Braga. Ea este și voluntar la Centrul educațional pentru copii ”Casa Esterei” destinat copiilor din familiile defavorizate din localitate. Parteneriatul cu acești copii dă roade de câțiva ani. În ajunul sărbătorilor ei merg cu daruri pentru bătrâni și le fac și curățenie prin gospodărie. În plus, în acest an, de Crăciun, și vălcinețenii din diasporă au decis să fac gesturi de caritate pentru bătrâni. Ei au adus daruri și i-au vizitat pe fiecare.
”E nevoie de multă răbdare ca să le depășim pe toate, iar implicarea mai multor persoane le poate face viața mai ușoară acestor oameni ajunși în dificultate”, a conchis Rodica Brago.
Lasă un răspuns