Maria Mocanu: CINE EȘTI? Te-ai întrebat vreo dată?

Te-ai întrebat vreodată câte dintre ideile, conceptele și idealurile tale sunt cu adevărat ale tale? Ai, într-adevăr, un mod personal de a vedea lucrurile?
De câte ori ai adoptat o atitudine ostilă față de cineva doar pentru că un prieten, vecin sau cunoscut ți-a spus că acel cineva nu e om bun? Ai acceptat criteriul lui fără a chestiona nimic, și așa, dintr-odată și indiscutabil, „deja știi” cum este persoana în cauză.
Cui îi aparține părerea, de fapt? Ție? Lui? Unei a treia, a patra sau a zecea persoană care a avut vreun conflict cu respectivul individ și a decis, pentru voi toți, cine e și cum să fie judecat de atunci înainte? I-a agățat o etichetă de gât, și tu ai acceptat ce scrie pe ea fără a încerca măcar să cunoști adevărul.
Ești sigur că ai fi reacționat diferit în aceleași circumstanțe? Le cunoști, circumstanțele alea? Ești absolut sigur că ai fi făcut o alegere mai bună, mai înțeleaptă? Probabil, nu. Dacă ai fi fost în stare de așa ceva, nu ai accepta eticheta nimănui despre niciun lucru, idee, concept sau ideal.
Deci de unde vine, unde începe lanțul ăsta? Ce îl generează? Teama de a nu fi acceptat.
Ce dă naștere acestei temeri? Neîncrederea în sine.
Când apare neîncrederea în sine? În momentul în care cei pe care îi iubești sau respecți îți dau de înțeles că nu ești de-ajuns așa cum ești.
Nu înseamnă nici pe departe că o fac fiind conștienți de ce fac. E din ignoranță. Uneori chiar din bunăvoință: o bunăvoință împrumutată din conceptele, ideile și idealurile părinților, eroilor și stropului de experiență proprie care stă la baza lor.
Deci să știi că, de fiecare dată când îți compari copilul cu alt copil crezând că așa își va „pune pilele”, de fapt îi spui că ceea ce este și așa cum este nu e de-ajuns, și va crește o persoană nesigură. Înseamnă asta că e o greșeală să ne îndrumăm copii așa cum credem mai bine? Desigur că nu. Există niște valori universale, imutabile. Dar îndeamnă-l, pe el și pe tine însuți, să descoperi lucrurile gândind tu, nu acceptând părerile și etichetele celorlalți cu ușurință.
Fii un gânditor liber. Și acceptă lucrurile pentru că ai descoperit adevărul pe cont propriu și pentru că așa ai decis tu. Nu o să începi să te cunoști cu adevarat decât atunci când o să rupi lanțul ăsta de păreri, idei și concepte împumutate.
Citește. Citește mult. Citește foarte mult. Citește din nou. Și îndeamnă-ți copiii să o facă.