Ala Mutilica: Roata morii se învârtește cu noi, sau fără noi

A mai trecut un an. În sfârșit. Fără zăpadă, dar sărbătorit în lux și pompos. Așa cum știm noi, moldovenii. Am făcut o evaluare a notelor, a întâmplărilor, a visurilor, a coșmarurilor, a pierderilor sau a cîștigurilor. Voiam sau nu voiam, am stat treji cel puțin până la miezul nopții, ca să vedem toate programele TV sinistre, mereu cu același glume, aceleași personaje, aceleași scenete.
La o adică, ce este luxul? Nimic din ceea ce știam noi. Adevăratul lux este să trăiești așa cum te simţi tu confortabil. Să porți pantofi confortabili. Să te fardezi cu o culoare de ruj care îți place, sau fără ruj. Să fiți împreună prin iubire, nu doar din datorie.
Ar trebui să învățăm să abandonăm cele ce nu sunt necesare. Și să prețuim ceea ce ne place. Fiica de 5 ani a cunoscuților mei, toată viața ei mică merge în vizită doar cu lingura ei. Ea își permite luxul de a mânca cu lingura care îi place. Mama ei se simte foarte incomod de fiecare dată când încearcă să se justifice. A duce o viața de lux nu este „pentru că o meriți”, ci faptul că acest lucru este demn de tine. Și te simți tu împăcat. Lux e să-ți permiți să bei cafea în fiecare dimineață din cana dăruită de sora ta. Un lux e să-ți permiți să umbli prin casă în tricoul vechi al soțului care e atât de comod. Plăcinta pe care ai copt-o după rețeta mamei e cea mai gustoasă. E un lux să-ți permiți să citești cele mai interesante cărți. Să vizionezi cele mai bune filme. Să cânți același cântec cu oamenii dragi. Să ai lenjerii de pat proaspete. Casa să-ți fie curată. Să-ți trăiești viața pe care ți-ai ales-o. Și, de asemenea, o viață de lux este să nu-ți pierzi cugetul, când ceva nu merge bine. Orice se poate întâmpla. Dacă o problemă nu-ţi afectează valoarea în nici un fel, asta înseamnă că acum totul merge nu așa cum vrei tu. Viața de lux este de a putea alege. O viață de lux este să trăiești după propriile tale reguli. Pentru a merge spre scopurile tale. Nu căuta scuze. Nu-ţi găsi scuze pentru alegerea ta, visele tale, interesele tale. Doar spune „Pot să fac asta”.
Într-o lume în care sărăcia predomină, Jack Ma, unul dintre cei mai bogați oameni din lume, are un punct de vedere destul de decisiv în legătură cu mentalitatea oamenilor săraci. El scrie: ”Cel mai greu de mulțumit sunt oamenii săraci. Dacă le oferi ceva gratis, cred că este o capcană. Dacă le spui că e vorba de o investiție mică, sunt nemulțumiți că nu căștigă mai mult. Dacă le propui ceva consistent, spun că nu au bani. Dacă le propui să încerce lucruri noi, vor răspunde că nu au experiență. Dacă le spui că e vorba de o afacere cunoscută, li se pare prea greu. Dacă le spui că este un nou model de afacere, vor spune că este prea complicat. Dacă le spui să se ocupe de un magazin, se plâng că nu au libertate. Dacă le spui să conducă o afacere nouă, se plâng că nu au pregătirea necesară. Și mai au ceva în comun: le place să consulte motorul de căutare Google, să-și asculte prietenii la fel de deznădăjduiți ca și ei și încurajându-se în sărăcie, gândesc mai mult decât un profesor universitar, dar fac mai puțin decât un orb. Întreabă-i numai ce pot să facă. Nu vor fi în stare să-ți răspundă. Concluzia mea: În loc să vă accelerați degeaba bătăile inimii, mai bine vă accelerați viteza de acțiune, în loc să vă gândiți la ceva, mai bine faceți acel ceva cu tot cu gândit. Oamenii săraci dau rateuri din cauza atitudinii și a sărăciei minții: toată viața lor este despre a aștepta.”
Un șef de trib indian din America de Nord spunea că, dacă vrei ca lucrurile să meargă bine în jurul tău, trebuie să începi dinăuntru, și nu oricum. Trebuie să înțelegem că totul are un Spirit, un Suflet. Pământul, pietrele, plantele, animalele, oamenii. Tot indienii din America de Nord spun să pășești ușor – și asta nu se referă la bocancul greu, ci la abilitatea de a nu lăsa o urmă negativă în jurul tău. Sau, în situația optimă, de a lăsa o urmă pozitivă. Atunci, întrebarea este: ce fel de urmă las eu, acum, făcând sau nu făcând nimic?
Morala: ”Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta. Viața este ceva ce faci când nu te poți duce la culcare. Când ne întrebăm ce rost are viața, ne asemănăm poate cu măgarul orb ce învârte roata morii și care e foarte nedumerit la ce servește necontenita și dureroasa lui învârtire.”