Editorial. Despre statul cu nasul în telefon

Tare bune mai sunt rețelele sociale, pentru a vedea cine și cu ce se ocupă, cine și ce gânduri are. Mai înveți ceva deștept, îți mai spui of-ul, te mai bucuri pentru cineva.
În plus, mai ales pentru cei ce au ales să muncească în mass-media, rețelele sociale au devenit o sursă importantă de informare și inspirație. Ce să ne ascundem după deget? Cam rari sunt cei care lasă calculatorul și o iau la pas prin satele noastre, în căutarea unor oameni interesanți și a unor istorii curioase.
Asta e, trăim în era tehnologiilor avansate și nu avem cum să nu ne conformăm.
Toate bune și frumoase până aici.
Nu înțeleg, însă, ce caută pe facebook și pe alte rețele sociale, în plină zi de muncă, funcționarii noștri de tot rangul, conducători și ”buni” manageri, plătiți din bani publici?
Și nu doar caută, ci chiar pierd ore în șir, dacă e să judecăm după numărul de like-uri și comentarii pe care le fac.
Știu că în unele cazuri conturile lor sunt administrate de alții. Atenție: în unele!
E foarte ușor să stabilești când omul scrie ceea ce gândește cu adevărat și când altcineva scrie în locul lui. Nu ai cum să nu vezi diferența între cuvintele simple, înșirate, poate, uneori, mai stângați, și limbajul oficial, de lemn, care nu transmite nimic.
Cineva, plătit din bani publici, încerca să-mi explice că deschide internetul atunci când se află în mașină, în deplasările sale de serviciu. Fiți de acord, e o explicație plauzibilă.
Dar, oameni buni, chiar în fiecare zi, de dimineață până seara, tot deplasări de serviciu aveți?
Îi înțeleg pe unii șefi și funcționari: nemaieșind din ședințe, de la un timp te apucă o mare-mare plictiseală. Și atunci, internetul e salavarea. Doar că statul cu nasul în internet în asemenea cazuri denotă o lipsă totală de cultură.
Nu e frumos să te tot uiți în telefon, când cineva vorbește. Nu e frumos să te uiți în telefon, de fapt, când te afli între oameni, chiar dacă te simți deasupra lor.
Din păcate, nu pot să fac referință la cei șapte ani de acasă. Pe vremea copilăriei lor, nu erau calculatoare și tablete, n-avea nimeni nici smartphone, nici iphone. Deci, părinții unei bune părți dintre funcționarii și managerii de azi nu aveau cum să-i învețe cum trebuie să se comporte când  au în preajmă astfel de ”unelte”.
Am auzit și o altă explicație din partea unui cetățean plătit din bani publici. Vezi Doamne, în căutare de idei, de proiecte, trebuie să stea în internet și ce mare scofală e dacă mai distribuie câte ceva, mai plasează niște comentarii?
Chiar așa? Obosiți sunt oamenii și trebuie din când în când să se mai relaxeze! Pe banii noștri. Or, salariul îl primesc la timp, fie că lucrează sau ba.
Sigur, nu poți să-l impui pe om să lucreze nonstop, chiar dacă și-a dorit cu tot dinadinsul să ajungă primar, vreun șefuleț colea. Nu-s oare și ei oameni?
Sunt! Și ar trebui să demonstreze că au și responsabilitate, și obligațiuni, și bun-simț.
Pe mine personal mă lasă perplexă ieșirile unor reprezentanții ai marii armate de funcționari și conducători de tot felul, care fac ce fac și sunt primii la comentat.
Chiar nu au cu ce se ocupa pe parcursul zilei lor de muncă? Dacă nu, poate ar fi cazul să se mai revadă statele de personal, să se mai revadă numărul excesiv de instituții publice de tot felul. Atât de multă lume, care nu mai știe ce să facă de bine, s-a cuibărit pe acolo!
Și încă ceva, dacă tot comentați, fiți atenți la greșelile gramaticale. E rușine să nu știți când se scrie ”ia” și când ”i-a”, spre exemplu.