Cu ”Drumuri bune pentru Moldova” și ”Prima casă” nu-i vom opri pe moldoveni acasă

A trecut ceva timp de când a răsunat ultimul sunet pentru mii și mii de copii. La fel ca și în anii precedenți – nimic nou în scenarii. Nou, însă, în comentarii.
”Azi am avut ”Ultimul sunet”, azi au fost multe lacrimi în clasă – patru copii pleacă, patru familii pleacă din țară! Plângeau copiii, învățătoarea, plângeau părinții”, a postat cineva pe pagina sa de facebook.
Asemenea istorii triste ar putea posta zeci de părinți, dacă nu sute și chiar mii din tot atâtea școli.
Credeți că părinții își iau copiii și pleacă, pentru că nu le place sistemul de educație de aici? Sau, poate, nu le place învățătoarea, profesoara, școala?
Eu zic că le place. Doar că nu mai au puteri să reziste. Cu siguranță, și-au pus de mii de ori întrebarea. ”Încotro?”. Nu atât încotro să o ia ei, ci încotro mergem noi?
Nu au găsit răspunsul. E beznă mare. Și tot mai multă agresivitate, ură, dezbinare, nemaivorbind de sărăcie, minciună, hoție, falsitate.
Cum și cât poate să reziste un om normal, sănătos la minte?
Între timp, ministra Monica Babuc pășește trimufalist prin țară și declară sus și tare că pe vremea guvernării lor nu a fost închisă nicio școală. Mai că nu ar zice că au fost cosntruite și deschide vreo câteva mii.
Doar că cifrele o contrazic, iar rminciuna, vorba ceea, are picioare scurte.
De ce nu zice ministra Babuc câți copii rămân în școală? Câți profesori mai sunt prin școli și câți tineri specialiști se repăd să vină în școală?
Doar în școala mea natală, din orașul Cornești, au rămas mai puțin de 250 de copii. Numîărul e  de patru ori mai mic decât atunci când învățam eu acolo! Nu m-aș mira, dacă ne vom trezi, într-o bună zi, cu 150 sau și mai puțini copii acolo.
Iar ministra Babuc… Chiar nu știe ce se întâmplă?
Dacă nu, e grav de tot. Dacă, însă, știe, dar nu face nimic altceva decât să arunce săgeți otrăvite în adresa predecesoarei sale, Maia Sandu, deși după ea au mai fost și alte ministre, arunci e grav de tot. Decât și-ar  cheltui energia pentru mizerii, mai bine și-ar canaliza-o pentru a găsi soluții – ea și tovarășii ei de drum – ca să remedieze situația.
Cu ”Drumuri bune pentru Moldova” și ”Prima casă” nu-i vom opri pe moldoveni acasă. Oamenii noștri vor altceva. Vor să vadă că există măcar o vagă speranță că lucrurile se vor schimba în bine. Că hoții – adevărații hoți! – vor sta la pușcărie. Că legea va fi lege pentru toți. Că justiția va fi justiție, iar judecătorii și procurorii își vor ridica, în sfârșit, capurile și vor privi cu demnitate și onoare în jur.
Cică, mii de tineri democrați au venit duminică să se distreze la ”Vatra”. Admit că o parte dintre ei au venit de bună voie și nesiliți de nimeni. Mulți, însă, foarte mulți, au fost aduși și ademeniți, așa cum se obișnuiește pe la noi. Și ce mai vânzoleală a fost!
E jale dacă nu le mai ajung nici măcar tinerii lor cu adevărat democrați. Iar la ”Vatra” i-o fi instruit  cum să sufle în vuvuzele și cum să strige slogane obscene în adresda celor care nu le împărtășesc poziția.
De fiecare dată mă gândesc la oamenii pe care îi cunosc și îi consideram cândva inteligenți și cu demnitate: cum se simt acum, alături de ”vuvuzele”? Sunt mândri de ceea ce fac, de ceea ce se întâmplă? Sau și lor li s-au atrofiat deja simțurile și creierul? Au devenit zombi? Sunt hipnotizați? Sau astfel își apărăr propria piele?
Într-o zi, cu siguranță, vom afla răspunsul și la aceste întrebări.
Pe mine personal, însă, mă doare cel mai mult faptul că lumea bună pleacă. Rămân cei bătrâni și săraci – electoratul ideal al socialiștilor și democraților. Dar și aceștia se împuținează – așa e legea naturii.
Și atunci, mă întreb, cu ce ne vom trezi?