Editorial | Asta merităm, dacă tot pe Plahotniuc, Dodon și Șor îi votăm

Doar într-un an, au plecat din Republica Moldova peste 3000 de doctori.
Vă imaginați? 3000 de doctori!
În spitale rămân, în majoritate, pensionarii și cei de vârstă prepensionară. La ora actuală, se pare, nu există nici o instituție medicală, unde să nu fie posturi vacante.
Doctorii rămași sunt supraîncărcați. Unii lucrează și cu două norme, căci, efectiv, nu are cine lucra. În consecință, survine supraoboseala.
Iar pacienții sunt din ce în ce mai mulți. Și din ce în ce mai gravi. Își spune cuvântul și sărăcia, și lipsa educației sanitare. În plus, se știe că Republica Moldova devine, văzând cu ochii, o țară de pensionari.
Și… creștem Moldova. Sau, mai nou, fapte, nu vorbe.
S-au perindat pe la Ministerul Sănătății, în ultimii vreo zece ani, doar persoane absolut întâmplătoare. Mă refer la miniștri.
A contat doar carnetul de partid și loialitatea.
Vă mai amintiți de ministrul Usatîi, pus în funcție de partidul lui Filat? A revenit omul din Canada, unde a lucrat, cică, șofer de taxi, și s-a trezit în fotoliul de ministru. Apoi Ruxanda Glavan, care nu a fost în stare nici măcar să facă rezidențiatul la vremea ei. Și, la final, cireșica de pe tort – Silvia Radu, care e meșteriță la făcut covoare din flori și la datul oamenilor afară de la serviciu. Doar că prin spitale și așa bate vântul, nu prea mai ai pe cine să demiți.
Iar noi vrem reforme.
Care reforme? Cine să le facă?
Uneori, ți se creează impresia că cei de la guvernare fac tot ce le stă în puteri pentru a scăpa de acest popor. Să se îmbolnăvească și să moară cât mai mulți!
Medicina e în comă și, deocamdată, nu se prea vede ca cineva măcar să încerce s-o resusciteze. La ce bun? Credeți cumva că un Plahorniuc, Dodon sau Șor se vor trata în spitalele din Republica Moldova, dacă, Doamne ferește, se vor îmbolnăvi grav?
Pe de altă parte, asta merităm, dacă tot pe Plahorniuc, Dodon și Șor îi votăm.
În școli lipsesc zeci și sute de pedagogi. Rămân și aici în majoritate pensionarii și cei de vârstă prepensionară.
Nu întâmplător, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a lansat, chiar recent, campania ”Vreau să devin pedagog”.
Dar, la cum le-a vorbit ministra Monica Babuc elevilor de la Colegiul cu profil pedagogic  ”Alexei Mateevici” din capitală, m-aș mira să dea năvală tinerii în vară la facultăți pedagogice sau să vină în școală să munceaască.
De ce nu vrea să recunoască doamna ministră că, la momentul de față, profesia de pedagog nu este deloc prestigioasă. Iar o parte din vină îi revine și ministerului pe care-l conduce.
Iar acum despre salarii. Salariile medicilor și ale pedagogilor.
Cică, s-au mărit. Doamne, ce laude, ce artificii pe la televiziunile controlate de politicieni cu privire la acest subiect. Și asta, chiar dacă un pedagog sau un doctor are azi, după toate majorările, un salariu mult, mult mai mic decât al unui judecător sau al unui funcționar public.
Politica dusă până acum în aceste două domenii esențiale pentru orice stat iată că duce la un adevărat dezastru.
Doctorii pleacă în alte țări, unde sunt respectați, unde li se pun la dispoziție  aparataje moderne, unde au posibilități de a crește profesional și unde au un salariu pe care-l merită cu adevărat. Aici, acasă, nu prea au la ce să stea. Iar în străinătate sunt așteptați cu dragă inimă, căci mulți dintre ei au demonstrat că au cunoștințele necesare, că pot și vor să muncească.
Pedagogii noștri nu prea sunt așteptați în străinătate. Mulți dintre ei, din păcate, aleg, totuși, să plece, fie și pentru a îngriji de vreun bătrân sau de a lucra în calitate de muncitor necalificat pe undeva. De ce? Pentru să au un salariu mult mai mare și sunt mult mai mult respectați acolo unde se duc.
Iar noi rămânem. Proști și bolnavi.