Respect pentru Mihai Cozari
Scriu aceste rânduri, cuprins fiind de emoții deosebite. Ați trăit, probabil, cu toții momente în care nu te poți liniști până nu înșiri pe hârtie niște rânduri, venite din adâncul sufletului, pentru mama, pentru persoana dragă, pentru copilul iubit…
Cazul acesta este unul aparte. Pentru că persoana la care mă refer nu-mi este rudă, nici măcar coleg nu-mi este. Dar e un om aproape inimii mele.
Dumnealui m-a impresionat prin modul său de a se manifesta, de a gândi, de a polemiza și a decide. Este vorba despre Mihai Cozari.
Pe domnul Mihai l-am cunoscut în calitatea sa de consilier în Consiliul Județean Ungheni. Deși diferența de ani între noi este foarte mică, în persoana domniei sale am văzut un model de conduită, un barometru viu, care îmi insufla tărie de caracter, combativitate, o pronunțată doză de demnitate, dar și de cumsecădenie în același timp. Întotdeuna am sesizat și apreciez în continuare felul său de a fi – unul nobil, cu un stil de viață dominat de un principiu extraordinar de valoros: acuratețea în primul rând și în toate.
Mihai Cozari a activat în diverse funcții publice, cea de primar al orașului Ungheni revenindu-i în perioada cea mai tulbură de după proclamarea independenței Republicii Moldova. Nu am să numesc aici și acum șirul de funcții pe care le-a exercitat de-a lungul anilor. Voi sublinia doar că pretutindeni a demonstrat înalte calități manageriale, însoțite de chibzuință și răbdare, dar și exigență în raport cu sine și cu colegii săi.
La începutul anului trecut, Mihai Cozari a suportat o intervenție chirurgicală foarte complicată, fapt care m-a întristat nespus de mult. L-am vizitat, am discutat îndelung. În ciuda emoților trăite până la acea vreme, dânsul rămăsese neschimbat din punct de vedere al caracterului și al ținutei sale demne de invidiat. Periodic ne telefonăm.
La 1 decembrie, eram prins în vâltoarea unor pregătiri către un forum republican, cu multe griji, probleme, cu multe sunete din toate părțile.
Deodată observ că mă sună Mihai Cozari. Am gândit că i s-a întâmplat ceva. Cu o voce plăpândă, dar care emana bucurie în suflet, mi-a zis: ”Felicitări cu ocazia Marii Uniri, Alexandre”.
Nu-mi ajungea aer și nu găseam cuvintele potrivite ca să răspund unui asemenea gest venit din partea unei persoane de la care mă așteptam cel mai puțin, având în vedere starea de sănătate a dumnealui. Câtă voință și demnitate! Dar și câtă dorință de viață am deslușit.
Zilele acestea l-am telefonat să-l întreb de sănătate. Mi-a zis că nu cedează: ”Alexandre, tot mai mult ajung la concluzia că trebuie de mulțumit Domnului pentru fiecare zi, pentru fiecare clipă trăită și să te bucuri de viață”.
Mă minunez și îmi pare bine pentru felul lui de a percepe și de a aprecia viața. Dă Doamne nouă tuturor o asemenea înțelepciune, voință și dragoste de viață. La mulți ani!
Alexandru Lipcan
7 Comments
Pentru 1 decembrie ma bucur nespus. Multa sanatate pentru Mihai Cozari !!!
Multă sănătate pentru d-l Mihai!!! O stimă și respect deosebit am și eu pentru d-l Mihai și familia lui!!! Toate bune si frumoase va doresc tuturor!!!
Un deosebit Respect pentru un om de omenie Multă sănătate Dom Mihai!
Multa sanatate domnului Mihai Cozari
D-l Mihai, din tot sufletul Va doresc multa sanatate, ati fost, sunteti si inca multi ani veti fi un om cu inima mare.
Multa sanatate d.Mihai.Domnul sa va pazeasca mereu.
Felicitari! Calde salutari!