Arvinte și ”antereul” său

”De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”. Tot mai des îmi răsună în minte aceste frumoase versuri ale lui Tudor Arghezi. Prilejul, însă, e unul trist: emigrarea moldovenilor.
De fiecare dată când aud că a mai plecat cineva – dar aud mai în fiecare zi – îmi vine să-i zic: ”De ce-ai plecat?”. Imediat, însă, îmi amintesc și de a doua întrebare: ”De ce-ai mai fi rămas?”.
Știu, mai-marii acestor vremuri îmi vor spune imediat că emigrația este un lucru natural și că de peste tot pleacă oameni în căutarea unei vieți mai bine.
Este adevărat. Doar că de la noi pleacă în masă – asta e tristețea mare.
Numărul elevilor în școli scade drastic din an în an. Numărul copiilor din grădinițe devine tot mai mic. Satele noastre, sărmanele, îmbătrânesc văzând cu ochii. Nu prea auzi chiote și râsete de bucurie pe aici.
Îmi spunea recent Igor Munteanu, într-un interviu, că lumea migrează de la sat la oraș și că e un lucru bun acest fenomen. De acord. Doar că numărul populației la oraș, nu știu de ce, nu crește.
De fapt, știu de ce. Pentru că și de la oraș pleacă masiv oamenii. Iar cei de la sat, pur și simplu, completează anumite goluri. Nu toate, bineînțeles.
Analizați statisticile. Absolut peste tot în mediul urban, fie că e vorba de orașe mici sau mai mari, numărul populației a scăzut.
Spre exemplu, cândva, orașul Ungheni avea o populație de circa 40 de mii de locuitori. Acum are ceva mai mult de 30 de mii. Și asta, în condițiile în care aici avem locuri de muncă, salarii decente, condiții de trai mai bune decât în alte părți. În plus, alături e Iașiul.
Ei și? Lumea pleacă. Pleacă, pentru că nu mai poate să stea. Nu mai vrea să aștepte luminița de la capătul tunelului care, în loc să se apropie, se tot îndepărtează.
De la independență încoace tot aud: încă un pic și vom trăi bine. De la independență încoace îi aud pe politicieni promițând salarii și pensii mari, o viață mai bună.
Unde e acea viață mai bună?
Cică, au majorat pensiile. Nu știu cum au crescut, dar majoritatea cu care am discutat s-au plâns că primesc mai puțin decât anterior sau cam cât au primit. Știți de ce? Pentru că, majorând cu câteva sute de lei pensia, foarte mulți bătrâni au rămas fără indemnizațiile care li se ofereau. În consecință, aproape nimic nu s-a schimbat.
De peste 25 de ani Republica Moldova pare un fel de ”antereul lui Arvinte”: dintr-o parte se taie, în alta se pune și nimic nu se schimbă. Arvinte e la putere! Și se perpetuează, și se perpetuează, și devine tot mai gras, tot mai important. Prostia e în capul mesei. Și viclenia. Și hoția. Și nesimțirea.
Cineva voia să mă convingă, nu demult, că ar trebui să votez la următoarele alegeri oameni din partidul de guvernământ, oamenii lor din circumscripțiile uninominale. Cică, sunt foarte buni. Și… vor dilua prostia și mizeria din Parlament. Interesantă abordare. Și absolut din domeniul fantasticii. Oamenii deștepți și corecți niciodată nu se leagă cu proștii și hoții. Nici măcar în politică.