Ungheneanul Victor Cobzac, i-a dedicat o poezie tinerei Mihaela Babin la vernisarea expoziției

Ungheni, orașul copilăriei mele, din care am pornit pe drumul vieții, orașul cu castani în floare, în care ne întoarcem de fiecare dată, când dorul nu mai poate fi ținut în frâu. Un oraș cu oameni de-o cumsecădenie rară, pe care vrei să-i inviți sau te invită ei la un eveniment, care îți stârnește fiori de nedescris.

Așa am nimerit și eu, zilele acestea, la vernisarea expoziției artistului plastic în devenire, Mihaela Babin, elevă la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”, instituție unde am avut ocazia să-mi petrec cei mai frumoși ani din viață în calitate de profesor de desen, pictură și compoziție, un an fiind director, an în care a plecat din viață unul din cei mai talentați artiști plastici autohtoni, Igor Vieru, al cărui nume îl poartă de atunci liceul, cu mare cinste și onoare.
Mihaela vine să bucure ochii acelor oameni îndrăgostiși de frumos, care s-au adunat să se bucure alături de ea în incinta Bibliotecii ”Dimitrie Cantemir” din Ungheni. Aici și-a expus un număr impunător de creații, pictură de șevalet și grafică, executate în anii de studii la liceu.
Creațiile ei vin să-i pună în valoare talentul, ambiția și stările de suflet, care prind viață în pânze de diverse dimensiuni, aranjate simetric pe simezele holului de la parterul bibliotecii.
Colecția atrage ochiul bine înarmat al specialiștilor în domeniu – Ungheniul are o pleiadă bunicică de plasticieni consacrați, care n-au lipsit de la eveniment: Dumitru Verdianu, sculptor de valoare stabilit cu traiul în Austria, caricaturistul Victor Crudu, umila mea persoană, care mi-am luat deloc ușorul angajament de a trece în revistă evenimentul. Iată că mă țin de cuvânt.
Au fost prezenți profesori de la Școala de Pictură din Ungheni, a fost prezent avocatul și cantautorul Vasile Lupu-Cetireanu, funcționari de la primăria și Secția Cultură,oameni care și-au îndreptățit prezența prin luări de cuvânt, aplauze și buchete de flori.
Emoționante au fost discursurile Alei Mutilica, moderatoarea evenimentului, al Tatianei Babin, mama tinerei artiste.
Sper să nu-l supăr pe nimeni prin faptul că nu i-am pomenit numele.
Nu-i ușor a face Artă, chiar și atunci când ai ce le spune semenilor, pentru că a îmbrățișa Frumosul e o Onoare, a-l înțelege e o Divinitate, iar a-l dărui Oamenilor e o necesitate, care iese din albia firescului, răspândind fiori cu care respiră numai și numai Artistul. Cu Doamne ajută, peste așteptări, așa să fie.
Mihaelei Babin
O mână de copil, / Pe verticală / Și tot o mână / Pe o-ri-zon-ta-lă,
Dar plină de /Cuvinte înțelepte, / La înălțimea /„nu există trepte”.
E plină de culoare, / La-nălțime,/Paleta răsfățată-n / Prospețime,
Un nume ce se naște / Din visări / Cu Doamne-ajută, / Peste așteptări!

18.07.2018
Victor COBZAC,
Artist Plastic, Conferențiar Universitar UTM și Poet în ultimă instanță,  originar din Ungheni