Lucia Bacalu: Zilele libere și sindicatele

Pe vremuri, bravele sindicate de la noi măcar nu ascundeau că sunt ”școala comunismului”. Acum a cui școală sunt?
S-au cuibărit prin ele toți lingăii și leneșii. Mă refer la șefii de sindicat. Și, nu știu de ce, tot culorile partidelor îmbracă.  Ba sindicatul e cu X, ba cu Y și așa mai departe.
Că nu și-or strica ei confortul pentru cei ce muncesc.
Ultima lor tentativă de a ruga Guvernul să dea po­po­ru­lui umilit și obosit nevoie mare o vacanță de vreo nouă zile a fost prea de tot.
Și nu obosesc să întreb: ”Oare ne au pe toți de proști?”.
Cum, Doamne, să-ți vină în cap o asemenea tâmpenie? Marcăm de aproape 30 de ani Ziua independenței pe 27 august și, la o distanță de doar trei zile – Ziua Limbii române. Văd că toți sunt sănătoși, au muncit ani în șir și pe 28 august, și pe 29, și pe 30. Nu s-a întâmplat nimic grav.
Uite că în acest an e altfel.
Să se teamă cineva atât de tare de mitingul anunțat pentru 26 august, încât e gata să trimită tot poporul în vacanță?
Dar ce facem cu pedagogii care intră în febra pre­gă­ti­rilor pentru 1 septembrie? Ce facem cu miile de copii care încep și ei pregătirile pentru 1 septembrie? Le trimi­tem părinții în vacanță? Adică, închidem magazine, în­chidem bănci, închidem instituții publice, închidem spitale, închidem grădinițe…
De aceea și întreb: la ce-s bune sindicatele noastre? Ci­că, nu fac politică. Doamne ferește! Sindicatele și politica? Sunt două lucruri incompatibile. Mai ales, în Re­publica Moldova.
Încerc să înțeleg o mătușică de la țară, care a muncit toată viața în câmp și căreia i s-a oprit totodeauna din salariul mizerabil și câțiva lei pentru sindicat. Cum fără asta?
De ce i se oprește? Ce a făcut sindicatul pentru ea? Ehe! Să vedeți câte povești vă va spune orice lider sindical! Câte pachete cu bomboane au dat pentru copii de Anul Nou. Câte declarații au făcut și cum au mai negociat contractul colectiv de muncă.
Parcă-s școlită, parcă-s informată, dar nu am înțeles niciodată ce-i cu acest contract colectiv de muncă. Cine are nevoie cu adevărat de el?
Eu știu una și bună. În capul mesei trebuie să stea contractul de muncă, pe care un angajat îl încheie cu angajatorul și în care este foarte clar stipulat absolut toate condițiile. Și respectarea Codului Muncii!
Niciun lider sindical nu-ți va lua apărarea, dacă nu i se va da liber de la șef. De la șeful întreprinderii, in­sti­tu­ției și așa mai departe. Totdeauna așa a fost și așa va fi și în continuare, dacă aceste sindicate, care parazitează de decenii pe spatele oamenilor muncii, cum le place lor să-și numească membrii, nu vor fi lichidate.
Poporul nu are nevoie de sindicate. Este foarte clar.  De sindicate are nevoie, ca mai totdeauna, guvernarea. Sindicatul a fost și este un fel de bâtă, mai voalată, în mâna celor care au în mână pâinea și cuțitul.
Sunt mândră că nu am fost niciodată membră de sindicat, chiar dacă am fost blamată pe vremuri, am fost amenințată că, vezi Doamne, nu va avea cine mă apăra, iar copiii mei vor rămâne fără cadouri de Anul Nou. Cum vedeți, sunt vie și nevătămată, iar copiii mei au avut totdeauna o bomboană pe masă. Și nu doar de Anul Nou. Și fără ca să-și bage coada sindicatul.