Președintele intransigent

Anul 2010. Conferința AMN la Ungheni. De la stânga la dreapta: Ludmila Guzun, Alexandru Lipcan, Victor Osipov, Ion Harea
Anul 2010. Conferința AMN la Ungheni. De la stânga la dreapta: Ludmila Guzun, Alexandru Lipcan, Victor Osipov, Ion Harea

Prima dată l-am cunoscut  mai îndeaproape pe Ion Harea, în anul 2000, la o ședință convocată de seful Direcției județene pentru agricultură și alimentație, având   pe ordinea de zi problema iazurilor din raza fostului raion Ungheni.

Anul 2010. Conferința AMN la Ungheni. De la stânga la dreapta: Ludmila Guzun, Alexandru Lipcan, Victor Osipov, Ion Harea
Anul 2010. Conferința AMN la Ungheni

Am văzut atunci un om simplu, ordonat, cu o poziție tranșantă. În mână avea o mapă  plină cu tot felul de acte, pregătite cu acuratețe pentru șeful direcției. Discuția, pe alocuri, a devenit incandescentă , iar dumnealui a manifestat din start corectitudine, principialitate și imparțialitate. În majoritatea lor, părerile  dânsului coincise atunci cu ale mele, argumentul fiind unul – legea.
În primăvara anului 2003, se desfășura campania electorală pentru alegerile locale generale. În paralel, decurgea și procesul de lichidare a județului, visul dintotdeauna al comuniștilor. Funcționarii Prefecturii și ai Consiliului județean erau în derută: vor avea nevoie de ei noile autorități raionale sau vor trebui să-și caute d elucrur în altă parte. Incertitudinea îi făcea pe oameni mai ezitanți în vederea lansării în campania electorală pe listele formațiunilor politice aflate în opoziție față de puterea comunistă .
Atunci, l-am întâlnit pe Ion Harea pe coridoarele Prefecturii și i-am propus să meargă în bătălia pentru Consiliul raional Ungheni pe lista Alianței „Moldova Noastră”. „Dar, trebuie?”, a întrebat dânsul. „Trebuie”, i-am zis. Așa am ajuns  într-o echipă și, implicit, consilieri raionali. Chiar la prima ședința a Consiliului raional, noi, cei din AMN,  am anunțat că vom monitiriza strict activitatea administrației comuniste.
După alegerile din 2003, a urmat o muncă migăloasă de formare a structurilor locale ale AMN, Ion Harea acceptând povara de secretar al organizației teritoriale. Zilnic vorbea la telefon cu oameni din diferite localități, îl invita la o discuție în sediul formațiunii. Fiind disciplinat și corect, receptiv și consecvent, solicita același lucru din partea celorlalți și față de care manifesta un grad sporit de exigență.
Dar cele mai eficiente și mai interesante pentru echipa noastră erau întâlnirile din sate, unde auzeai vocea vie și simțeai suflul inimii celor disperați. Nu era localitate unde să nu fi ajuns. Condițiile meteo și ora devreme sau târzie nu conta.
O perioadă bună de timp am împărțit între noi emoțiile și bucuriile, eșecurile și presiunile. Dar am reușit. Am constituit o organizație teritorială puternică și, nu exagerez, de invidiat.
Primele roade le-am cules la 6 martie 2005, la alegerile parlamentare, când AMN a venit în Parlament cu cea mai puternică fracțiune de opoziție, care a pregătit terenul pentru victoria forțelor democratice în alegerile locale din anul 2007.
Consiliul raional Ungheni, ales în 2007, era foarte pestriț. Opt formațiuni politice s-au lansat în negocierile pentru formarea executivului. AMN-lui, care deținea cel mai mare număr de mandate, îi revenise, de rând cu altele, funcția de președinte al raionului. Discuțiile au fost îndelungate și foarte încordate.
În cele din urmă, am semnat acordul de formare a coaliției, iar la ședința de constituire a Consiliului raional, la propunerea fracțiunii AMN, Ion Harea a fost ales președinte al raionului Ungheni.
Nu i-a fost simplu să diriguiască un aparat moștenit de la ex-președintele comunist, să fie un bun  executor al înțelegerilor de coaliție, să coabiteze cu partenerii de coaliție pretențioși, dar, mai ales, să supravețuiască în condițiile unei guvernări ostile democrației și principiilor de viață ale lui.
Apropo, Ion Harea a fost unicul președintede al raionului Ungheni de până acum, care activat, aflându-se în opoziție cu puterea centrală.
Naivii de noi. Ne propuneam să facem ordine în instituțiile subordonate, să creștem economia, inclusiv prin atragerea investitorilor străini, să contribuim la soluționarea problemelor sociale acute, persistente, în mod special în mediul rural.  Însă unii din colegii de coaliție aveau anumite interese, care, nefiind materializate, provocau dureri de cap pentru ei, pentru noi, pentru președinte.
Fiind o fire muncitoare, prietenoasă , Ion Harea niciodată n-a acceptat lașitatea, dumnealui fiind persoana care spunea lucrurilor pe nume în toate circumstanțele. Anume cu venirea lui la conducerea raionului a fost reanimată activitatea Euroregiunii „Siret-Prut-Nistru”.
Perseverența cu care Ion Harea a insistat pentru organizarea și desfășurarea la Ungheni a celor trei forumuri economice cu participarea Regiunii de dezvoltare Centru, Euroregiunii „Siret-Prut-Nistru” și Camerei de Comerț și Industrie a fost criticată de o parte din consilierii raionali.
Dar președintele a  demonstrat în repetate rânduri eficiența acestor evenimente, soldate cu deschidererea unor mari întreprinderi în Zona Economică Liberă „Ungheni-Business” , cu vizite ale mai multor ambasadori și altor oficiali străini la Ungheni și, implicit, cu promovarea imaginii raionului departe de hotarele acestuia.
Fiind un președinte de raion curajos, Ion Harea a îndrăznit să-l pună la punct până și pe V.Voronin, când acesta l-a amenințat cu pușcăria dacă va scoate sârma ghimpată de pe Prut.
A scos-o. Și a venit cu ideea de a confecționa suvenire ce reprezentau fragmente de sârmă ghimpată, pe care Ion Harea le oferea oaspeților și vizitatorilor. Și azi mai duc faima raionului în toată lumea.
Ion Harea a fost un mare iubitor al neamului, promotor al valorilor naționale și al românismului, contribuind în permanență la aprofundarea relațiilor dintre cele două maluri ale Prutului în toate domeniile.
Președintele de atunci al Consiliului Județean Iași, Constantin Simirad, pe bună dreptate a apreciat această activitate a lui și l-a nimit ulterior consilier  al său pentru relațiile cu Republica Moldova.
Îi plăcea să muncescă, să activeze,  să lupte, mereu să se afle în iureșul evenimentelor. Așa a fost Ion Harea până în clipa de la urmă.
La 11 mai 2017, a încetat să mai bată inima dumnealui. Se afla chiar în biroul său, pe atunci fiind șef al Oficiului teritorial Ungheni a Cancelariei de Stat.
Pe 29 martie, Ion Harea ar fi împlinit 67 de ani.
Alexandru Lipcan


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de YouTube și de Facebook 

 

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *