Cuvânt despre o colegă sau strigăt de deznădejde
Înfruntând un vânt năprasnic ce te răzbătea și prin haină, un grup de bibliotecari din zona Costuleni, Ungheni, am avut o frumoasă ocazie de a ne întâlni împreună la biblioteca din Valea Mare, unde am participat la trainingul ”Liderii bibliotecii în rol de comunicator”, organizat și moderat de Larisa Antoci, șefa Bibliotecii Publice din localitate.
În cadrul instruirii am învățat o mulțime de lucruri noi despre comunicare, despre cum să ne adaptăm pentru a fi căt mai eficienți și echilibrați în arta comunicării. Am înțeles că fiecare persoană îți are stilul său de comunicare și că, dacă dorește să obțină rezultate îmbucurătoare, își poate schimba și gândirea, și comportamentul, și stilul.
Noi, cei de la bibliotecile din sate, avem un amalgam de resposabilități, începând cu cele de sef de gospodărie, femeie de serviciu, uneori și fochistă, și terminând cu managementul și marketingul de bibliotecă. Uneori, ne vine foarte greu să le cumulăm pe toate și să le îndeplinim cu brio.
În acest context, o admir mult pe doamna Antoci, o fire modernă, plină de energie și creativitate, care, nefiind la prima tinerețe, totuși, se descurcă foarte bine cu toate responsabilitățile.
Astfel, în ultimele luni a câștigat și este implicată în mai multe proiecte concomitent, care i-au adus în bibliotecă o mulțime de bunuri: proiector cu tot cu ecran, tabletă, leptop, calculator, tablă-flipchart, pufuri, jocuri, umbrele etc. – oate pentru oamenii din localitate.
Biblioteca este amplasată în clădirea căminului cultural. Pe vremuri, unul dintre cele mai mari și mai faimoase cămine culturale din raion, azi e părăsit ca multe altele.
Un singur stindard, care ține piept vitregiilor vremii, a mai rămas aici – biblioteca. O oază în pustiul de gheață. Biblioteca se încălzește cu ajutorul unui convector. Pereții sunt reci și băntuie curentul pretutindeni. Pe cât de instruită și inventivă e bibliotecara, pe atât de grea este existența ei în această ”Siberie”.
Cu toate acestea, am avut parte de o primire excelentă. Larisa Antoci, așa cum îi e firea, s-a străduit să ne convingă că totul e bine, dar frigul din încăpere l-am simțit bine. Nici ceaiul fierbinte, nici jocurile interactive nu au ajutat – temperatura în încăpere era de 10 grade.
Cu adevărat, mai există oameni care doresc să muncească, să facă tot ce pot pentru a produce schimbarea aici, în Moldova. Credeți că doamna n-ar putea pleca să muncească peste hotare și să câștige bine?
Părerea mea e că trebuie să-i apreciem și să-i susținem aici și acum pe acești oameni.
Perioada ”dezghețului” și la propriu, și la figurat, a venit în biblioteci odată cu programul Novateca. Atunci s-au mai încălzit un pic încăperile, căci era una din condițiile puse de program, pentru a funcționa utilajul performant, donat de ei. Echipamentul, iată, funcționează la 10 grade, dar bibliotecarul și utilizatorii nu știu cât o să ”funcționeze”.
Odată pierdută, sănătatea n-o mai recuperezi cu salariul mizerabil de bibliotecar cu sturdii superioare de 1300 lei.
Dragă colegă, am ținut foarte mult să-ți mulțumesc pentru primire, instruire, pentru tot ce faci cu atâta dăruire. Apreciez devotamentul față de profesia aleasă, față de oameni, apreciez bunătatea și cumsecădenia ta, dar nu am putut să nu aduc în prim-plan acest strigăt de disperare al breslei noastre sacrificată de vremi.
Liusea Ursachi,
șefa Bibliotecii Publice Cetireni, Ungheni
Lasă un răspuns