Chirileni, ce mai sat era odată… ”E jale. Chiar e jale”

Timp de 30 de ani, populația satului Chirileni s-a micșorat aproape de două ori: de la 3100 a ajuns să fie, la începutul anului curent, 1764. Trendul se păstrează. În 2017, au decedat 32 de persoane și s-au născut doar 10 copii!

”Chiar acum am făcut raportul. Avem în sat 1764 de locuitori, deși oficial sunt înregistrați 2017”, a precizat Anastasia Cojocaru, secretara consiliului local.
Peste 250 de chirileneni sunt plecați în țări străine. Majoritatea, în Italia și Federația Rusă. ”Mai întîi pleacă unul dintre soți, apoi își ia toată familia. Avem multe familii plecate. Unii deja și-au cumpărat și locuințe acolo unde au plecat”, povestește Anastasia Cojocaru.
”Da casele, ce fac cu casele lor de aici?”, întreb.  ”Avem multe case pustii. Of, Doamne… Nu se prea vând”, răspunde  cu tristețe dânsa.
Apoi își amintește cum a fost sărbătorit Sfântul Vasile. Doamne, ce mai veselie era în sat odinioară. Și cum se mai pregăteau copiii de acest eveniment. Veneau cu sutele pe la casele gospodarilor ca să-i ure.
”Pe vremuri, pregăteam, de Sfântul Vasile, saci cu covrigi, saci cu colaci. Acum… Au fost urători, nu zic că nu. Dar… De unde să iei copii mai mulți, dacă nu-s? La mine în mahala, în vreo zece case nu mai este niciun copil care ar putea veni cu uratul. Nici mai în vale nu sunt copii… Am stat și am tot așteptat urători. Să fi văzut câte am pregătit: ciocolate, bomboane de tot felul, mandarine, colaci, covrigi, prăjituri de casă… Chiar am început a plânge: pentru ce am pregătit atâtea bunătățuri?”, spune Anastasia Cojocaru.
La ora actuală, în școala din Chirileni învață 183 de copii, la grădiniță sunt 83. Tot mai puțini și mai puțini, afirmă sătenii. Peste jumătate din populație sunt persoane cu vârsta de peste 60 de ani.
”Cum credeți, ce-ar putea să salveze satul? Ce ar putea să-i readucă pe tineri în sat, să se nască mai mulți copii?”, adresez o nouă întrebare. Răspunsul vine imediat, neașteptat de repede: ”Locurile de muncă și salariile bune”.
Nimeni nu neagă că în multe sate, inclusiv la Chirileni, omul are șansa să-și creeze cele mai bune condiții de trai, căci există deja și apeduct, și canalizare, și ceva drumuri asfaltate. Salariile, însă…
”Eu lucrez de 36 de ani secretar al consiliului local. Știți ce salariu am? 3600 de lei! Atâta iau la mână. Pe hârtie, am 4000. Primarul are 5000 de lei. Da câte probleme are! Contabilul- șef e cu 3200 de lei, perceptorul fiscal – 2400 de lei… Și-apoi vrei să mai stai în Chirileni? Cine să vină? Nimeni nu vine dintre tineri!”, a spus dintr-o răsuflare Anastasia Cojocaru, după care a concluzionat: ”E jale. Chiar e jale”.
Oamenii sunt dezamăgiți. Din ce în ce mai mult. Nu mai cred în nimic și în nimeni. De aceea și pleacă.
”Credeți că acolo unde-s plecați le este foarte bine? Majoritatea supraviețuiesc și acolo, dar nu au presiunea și nervii de aici”, a făcut o remarcă Ecaterina Negară, contabilă la primăria din Chirileni. Iar dânsa știe ce știe, căci a muncit ani buni în străinătate.