Tragedia de acum cinci ani de la Morenii Noi. Ion Rusu: ”Nu sunt vinovat! Nu am nici o vină!”
Cu cinci ani și patru luni în urmă, pe 9 august 2012, la Morenii Noi, raionul Ungheni, se întîmpla o tragedie care a zguduit toată republica. Într-un accident teribil, și-au pierdut atunci viața 13 persoane, altele 37 fiind rănite. Vinovați au fost găsiți mecanicul și medicul firmei de transport, care au fost condamnați la doi ani jumătate și, respectiv, doi ani de închisoare cu ispășirea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis.
După trei ani de anchete, investigații și procese judecătorești și alți doi ani de detenție, medicul Ion Rusu declară și acum: ”Nu sunt vinovat! Nu am nici o vină!”.
Citiți și alte declarații în interviul ce urmează.
Vă amintiți de acea zi de 9 august 2012?
Nu doar că mi-o amintesc, dar nu pot s-o uit. În acea zi, ca de obicei în fiecare dimineață, m-am pornit la serviciu. Eu locuiesc la Costuleni, așa că veneam la serviciu cu un microbuz de pe ruta Măcărești-Ungheni, care trecea pe la noi la ora 6.40. La ora 7.05 am ajuns la Ungheni.
Ca de obicei, am venit la serviciu, la SRL Feodora, unde eram angajat în calitate de lucrător medical. În funcția mea intra să verific șoferii care ies la rută dacă nu sunt în stare de ebrietate, dacă nu au probleme de sănătate. Nu făceam teste, discutam cu ei, îi întrebam de sănătate. Dacă mi se părea ceva suspect, puteam să-i trimit la medicul narcolog, care are dreptul să-i testeze la gradul de alcolemie. Noi, ca felceri, nu aveam o asemenea competență. Puteam doar să nu-i permit unui conducător auto să pornească la drum, să merg cu el la medic, ca să-l controleze la alcolemie.
În acea dimineață, veneau șoferii din cinci în cinci minute, după cum trebuia să pornească la drum… La ora 7.40, am primit un telefon. Mi s-a spus că s-a produs un accident la Morenii Noi. Am crezut inițial că e vorba de autobuzul de pe ruta Brătuleni-Ungheni, care venea la acea oră. Era tot de la întreprinderea noastră. Sigur că am început a telefona, ca să aflu mai multe. Am aflat că e vorba de autobuzul de la Morenii Noi, că sunt mulți răniți și chiar decedați.
În acea dimineață nu ați văzut șoferul acelui autobuz?
Nu. Era joi, zi de piață la Ungheni, astfel că avea foarte mulți pasageri. La mine venea după ora opt dimineața. Uneori la ora 8.30-9.00. În acea dimineață, nu a fost. Nu a fost! El trebuia să vină să ia o nouă foaie de parcurs. Nu s-a prezentat.
După ce am aflat de accident, am mers la fața locului, împreună cu Valeriu Percic, directorul întreprinderii. Am văzut mașina izbită în șanț, se vedeau urme… Pasageri din acel autobuz nu mai erau. Mulți fuseseră intenrați în spital, erau decedați vreo șase – atunci, pe loc au murit. Mai apoi a murit șoferul la spital, al șaptelea, apoi au decedat, urmare a traumatismelor primite, și alți șase. În total, 13 persoane și-au pierdut viața… A fost inițiată o anchetă.
Ancheta a fost ințiată în aceeași zi? Atunci v-a chemat poliția?
Pe mine nu m-au chemat nici atunci, nici a doua zi, nici în a treia. S-a văzut că nu era foaie de parcurs, șoferul nu trecuse controlul medical… Nu aveau de ce să mă cheme. A fost chemat atunci șeful de întreprindere, mecanicul, dispecera. Ei au dat declarații…
Pe dumneavoastră când v-au chemat?
Pe 29 septembrie, la 50 de zile după accident. M-a chemat procurorul Victoria Popov și mi-a spus: ”Noi trebuie să vă deschidem dosar penal ca bănuit”. Am întrebat-o de ce îl deschide tocmai la 50 de zile după accident? De ce, dacă sunt vinovat, nu am fost chemat din start? Ea mi-a zis că au așteptat rezultatele analizelor de laborator. Dar, atenție, analizele au fost trimise pe 13 septembrie! Cică, a mers la medicul legist Grigore Jantovan și în ușa frigiderului de la morgă a găsit niște sticluțe pe care era scris Păduraru (e numele șoferului decedat – n.a.). În acel sânge s-a găsit grad de alcool de 0,4 g/l. Asta înseamnă stare de alcolemie cu grad minim. Era subliniat de doctor că această cantitate de alcool nu are nici o influență asupra organismului. Noi am cerut extrasul detaliat de la analizele de laborator. Anterior, îl întrebasem pe medicul legist câte probe s-au luat. Mi-a spus atunci că de la cadavre se ia o singură probă, pe care Grigore Jantovan a luat-o pe 10 august, iar la laborator au fost trimise pe 13 august.
L-am întrebat atunci cum de au ajuns la laborator probe pe 12-13 septembrie, peste o lună? De unde s-au luat? Mi-a zis că nu știe, că e în concediu.
Am cerut să ni se spună de la laborator în ce stare erau analizele, cine le-a primit, cum le-a primit? De la laborator a venit răspunsul: ”Sângele era în stare de necroză”. Asta înseamnă în stare de putrefacție și nu se mai poate fi făcută nici o analiză.
Doamna procuror nu a acordat atenție acestui detaliu.
Eu am fost judecat conform articoluui 265 din Codul Penal: punerea în circulație a transportului cu defecțiuni vădite. Eu, ca lucrător medical, nu am nimic cu asta! Mie m i s-a incriminat că s-a găsit alcool în sîngele șoferului.
Adică, dumneavoastră ar fi trebuit să-l opriți din drum în acea dimineață?
Da. Dar cum să-l opresc, dacă eu nu l-am văzut pe șofer? El nu s-a prezentat în ziua aceea! Trebuia să i se scrie foaie de parcurs dimineața, după care să vină cu ea la mine. El nu fusese după foaie. Când a fost chemată, în faza de urmărire penală, dispecera a spus că șoferul Ion Păduraru s-ar fi prezentat la întreprindere pe data de 8 august, cu o zi înainte, la ora 15.00, și a luat foaia de parcurs. Chiar dacă ar fi fost așa, la acea oră eu deja nu mai eram la serviciu și deci nu puteam să-l văd, să-l controlez.
Și totuși, vi s-a intentat dosar penal.
Am fost chemat de zeci de ori la procuror, la judecată. În permanență mi se spunea că nu-s vinovat… Cum mi s-a deschis dosar penal? După rezultatul analizei sângelui din septembrie, a apărut și o foaie de parcurs. Eu am văzut acea foaie de parcurs abia când am făcut cunoștință cu dosarul, când mă aflam închis la Bălți. Dar era modificată data eliberării. Am cerut expertiza grafologică. Răspunsul a fost că data de 8 din acea foaie de parcurs a fost transformată în 9. Era și semnătura mea, pe care eu nu am făcut-o. Expertiza nu a putut stabili exact dacă îmi apaține sau nu. Odată ce nu se poate stabili, nu poate fi luată în calcul. Dar nimeni nu a ținut cont nici de analizele făcute peste o lună, nici de falsificarea datei, a semnăturii. Nu au fost luate în considerație nici declarațiile martorilor. Nu i-am adus eu în instanță. Au fost cinci persoane, care au spus că au venit de la Morenii Noi la Ungheni la ora 6.00 dimineața, autobuzul s-a oprit în fața unui magazin din preajma pieții, după care s-a întors înapoi la Moreni. S-a urcat o femeie care mergea la Morenii Noi. Mașina nu s-a oprit nicăieri. A mers direct în sat. Deci, au fost șase martori!
La 30 iulie 2015, ne-a fost citită sentința. Am fost închiși din sala de judecată. Eu și mecanicul. Directorul întreprinderii, care a fost tot timpul bănuit, a fost achitat.
Ați fost închiși…
Eu am primit doi ani de detenție în penitenciar de tip deschis, ceea ce înseamnă că aveam dreptul să mă angajez la serviciu. Ești aproape ca la libertate, doar că dormi în penitenciar și trebuie să fii dimineața la controlul de la ora 6.00, iar seara – la controlul de la ora 17.00.
După ce am stat o noapte la Ungheni, ne-au dus la Bălți, ne-au închis în penitenciarul nr. 11 – e un penitenciar de tip închis.
Am scris contestație că nu suntem de acord cu pedeapsa care ni s-a dat și au început judecățile la Bălți. În loc de trei luni, s-au întins 680 de zile, sau 22 de luni și 10 zile, ca la urmă sentința să rămână neschimbată.
Vă rog să-mi spuneți sincer, aveți remușcări, vă simțiți vinovat de ceva? Dormiți liniștit noaptea?
Îmi pare foarte rău de tragedia care s-a întâmplat. Îmi pare rău de oamenii care suferă și acum, îmi pare rău că autoritățile nu au luat nici o măsură, ca acești oameni să primească recompense, căci au cheltuit foarte mult, unii au rămas cu sechele, nu pot lucra și nu primesc nici un ajutor. Nici întreprinderea, care era datoare să-i ajute, să plătescă despăgubiri acestor oameni, nu a plătit. Se pare că directorul s-a ocupat doar să dea bani ca să ne închidă pe noi, nu s-a gândit că sunt oameni care au nevoie de ajutor, care suferă. Îmi pare foarte rău de cele întîmplate, dar eu nu-s vinovat.
Ați putea jura și cu mâna pe Biblie că nu sunteți vinovat?
Și cu mâna pe Biblie, și mă jur, așa cum se spune la noi, și pe mamă, și pe tată, și pe copiii mei. Nu sunt vinovat! Eu nu am nici o vină! Vina mea a fost poate că nu am citit până la urmă declarațiile mele, fixate pe hârtie la procuratură, și am semnat. Dar acolo a fost strecurat câte ceva împotriva mea. Era scris că eu cică am spus că în acea deimineață șoferul a fost la întreprindere, că a trecut controlul la medic… Erau vreo cinci-șase foi, nu le-am mai citit până la urmă. Atâta ne-au mai întrebat, că vroiam să plec mai repede de acolo…
Cum credeți, care a fost atunci interesul să vă condamne, dacă ziceți că nu sunteți vinovat?
Banii. Eu cred că au fost plătiți cei care au anchetat, care au dat sentința. La Curtea de Apel din Bălți Valeriu Percic mai că nu se pupa cu procurorul care ducea cazul. Eu cred că nu e normal așa ceva.
I-ați văzut personal?
Da, i-am văzut. Discutau prietenește.
Bănuiesc că cei ce au avut de suferit de la Morenii Noi, cînd au auzit sentința, au fost nemulțumiți, că e prea blândă pedeapsa.
Eu, nefiind vinovat, sigur că nu sunt de acord cu sentința judecătorului. Dar îi înțeleg pe oameni. Judecătorul, când citea sentința, îi tremurau mâinile. Cred că îl mustra conștiința, că a pus la pușcărie oameni nevinovați.
Când ați fost eliberat?
Pe 30 iunie 2017. Am stat de la sunet până la sunet. Nu am avut parte nici de amnistie, nici de eliberare condiționată. În permanență ni se spunea că dosarul încă e în proces de judecată. Cel mai grav era că ni se zicea tot timpul: trebuie să recunoști că ești vinovat. Nu am putut și nici nu o pot face. Îmi pare rău de oameni, dar eu nu am fost vinovat!
După ce am ieșit de la închisoare, am scris la Curtea Supremă de Justiție, dar cererea a fost respinsă ca nefondată, pe 9 august 2017, exact în ziua când s-au împlinit cinci ani de la acea tragedie de la Morenii Noi.
Acum ce faceți?
Caut de lucru. În curând voi împlini 58 de ani. Nu prea îmi găsesc de lucru. Cu câteva săptămâni în urmă, s-a deschis un dosar în care oamenii cer despăgubiri și iar am fost chemat în judecată. Dosarul a fost început în 2015, doar că noi eram închiși și de aceea a fost suspendat. Acum a fost pus pe rol. Oamenii cer despăgubiri anume de la cei care au fost considerați vinovați. Asta înseamnă că mă așteaptă judecăți și judecăți… Voi merge până la CEDO.
Cu Valeriu Percic v-ați mai întîlnit?
Noi suntem consăteni, am învățat într-o școală, ne știm foarte bine. I-am spus o dată, la o judecată din Bălți, să nu umble cu mâța-n sac, căci toate se vor sfârși într-o bună zi. Fiecare va răspunde pentru cele făcute.
One Comment
Cum de il mai tine pamantul pe Percic?