Polonia | Aderarea la UE a fost cea mai bună alegere a polonezilor

În fotografie: În Chrzanow
În fotografie: În Chrzanow

Eram obosită. Revenisem din orașul vecin cu Chrzanow, Oswiecim. Acel Oswiecim, cunoscut mai mult prin lagărele de concentrare din al doilea război mondial. Peste un milion de oameni au fost acolo exterminați, majoritatea fiind evrei.
Chiar dacă atmosfera de acolo pare una primitoare la prima vedere, totuși gîndurile triste te năpădesc. Mai ales, atunci cînd vezi hăinuțele și ghetuțele copilașilor, depozitate dincolo de un perete de sticlă și care parcă așteaptă să fie luate de acolo. Nimeni nu le va lua, căci aparțin celor arși de vii în camerele de gazare. Fără să vrei, te gîndești prin ce chinuri groaznice au trecut cei care, de fapt, credeau că sînt duși în lagăr ca să trăiască mai bine. Realitatea a fost cu mult mai crudă.
Chiar dacă atmosfera e apăsătoare, să știți că acel loc merită să fie văzut, merită să fie cunoscut. Ar fi păcat să ajungi în Voievodatul Polonia Mică și să nu treci pe la muzeul din Oswiecim-Birkenau. Memoria n-o poate lua nimeni și ar trebui să facem tot posibilul ca asemenea grozăvii să nu se mai repete niciodată. Acolo, pe o piatră funerară, am dat și de cuvinte scrise în limba română, în memoria celor care și-au găsit sfîrșitul în acel lagăr.
A urmat apoi Cracovia, fosta capitală a Poloniei. Cîtă frumusețe poate să mai existe pe lumea aceasta! Cracovia este excepțională. Arhitectura, atmosfera de acolo te face să te simți ca într-o poveste. Odată ce intri în orașul vechi, nimerești într-o altă epocă. Clădirile sînt construite prin secolul al XIV-lea, iar unele – și mai înainte. ”Cît de fericiți sau, mai bine zis, norocoși, sînt cei ce s-au născut în Cracovia”, m-am gîndit la un moment dat.
Dar să revenim la Chrzanow, orașul care ne-a primit cu brațele deschise. Este cam cît Ungheniul după numărul de populație. Timp de o săptămînă, nu am stat nici o clipă locului. În fiecare zi, de dimineață, ne făceam lucrul în redacția ziarului ”Przelom”, după care ieșeam ”pe teren”. Am fost  la bibliotecă, unde am admirat o expoziție de pictură, organizată de Universitatea persoanelor de vîrsta a treia. Da, da, de persoanele de vîrsta a treia, care sînt  studenți ai acestei universități. Am vizitat și un azil pentru animale. Impresionant. Am fost uimită să văd cît de implicați sînt oamenii să ajute acest azil cu ce pot. Și mai uimită am fost atunci cînd am aflat că autoritățile sînt obligate prin lege să deschidă astfel de localuri pentru animalele vagabonde.
Am vizitat și o stație de pompieri. Nu îmi puteam imagina că poate să existe așa ceva într-un oraș relativ mic. Un local ca la carte. Autospecialele cîte și mai cîte, cea mai veche datînd din 2005, iar cea mai nouă – din 2013. Peste 90 de angajați, sute de voluntari. Îmi doream să  imortalizez fiecare moment, nu mă săturam să ascult tot ce mi se spunea.
Și toate acestea, aș vrea să vă spun, dragii mei, că s-au făcut, grație Uniunii Europene. De zece ani, Polonia este membră a Uniunii Europene, însă schimbările cele mai importante se simt de vreo trei-patru ani. Colega noastră de la ziarul ”Przelom”, Alicja Molenda, ne spunea că, la început, polonezii aveau foarte mare frică de Uniunea Europeană. Acum, însă, ei sînt convinși sută la sută că aderarea la UE a fost cea mai bună alegere a lor. Viața lor s-a schimbat mult și în bine. Da, și încă una: prețurile în magazine sînt accesibile, la unele produse – chiar mai mici decît la noi.
Deci, am mai ajuns la o concluzie: viitorul nostru este în Uniunea Europeană. Sînt convinsă de asta. Trebuie doar să ne schimbăm mentalitatea.
Cum a spus șeful stației de pompieri din Oswiecim, Piotr Filipek: ”Pînă a intra în Uniunea Europeană, am lucrat bine. De cînd am intrat în UE, lucrăm foarte bine”. Iată așa!
Natalia Junghietu, 17 noiembrie 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *