Chiar și urșii pot deveni oameni

Se zice că suntem un popor democrat. Dar știți voi oare ce este, la o adică, democrația? Lord Acton scria că ”unul din triumfurile rele ale democrației este tirania majorității, sau, mai degrabă, a partidului, nu totdeauna reprezentând majoritatea, care succedă prin forță sau fraudă, în efectuarea scrutinului” .
Noi spunem că este libertate. Libertatea are și ea limite. Mai mult de jumătate din popor face o alegere, iar restul se supun. Fac ce li se spune.
Dacă minoritatea se supune majorității, este oare acest lucru libertatea mult râvnită? Iar Fisher Ames descrie libertatea pe care ni se pare că o avem așa: ”Libertatea niciodată nu a durat mult într-o democrație, nici nu a sfârșit în nimic mai bun decât în despotism. Democrația este cea care poluează  moravurile oamenilor, înainte de a le înghite libertățile”.
Democraţia nu e puterea unuia singur sau a unei minorităţi, sau a majorităţii, ci puterea tuturor, fiindcă poporul e „toţi”.
”Se spune că, odată, un turist al vremurilor noastre, grăbite, manipulative și crizate, se plimba prin munți. Iar în plimbarea lui s-a trezit brusc nas în nas cu un urs uriaș, flămând, abia ieșit din hibernare și fără prea mult respect față de reguli.
Turistul nostru, liber cugetîtor, creativ și având simțul umorului neștirbit de solemnitatea momentului întâlnirii cu ursul, a încercat să încropească cumva o rugăciune, ca soluție de avarie.
„Doamne, știu că tot timpul ți-am luat numele în derâdere și nu am respectat nici una dintre tradițiile tale. Asa că îmi imaginez că e cam inutil să îți cer să îl faci pe urs să plece și să mă lase în pace. Însă ca un semn al puterii tale aș vrea să te rog să îl faci pe urs creștin. Iar gestul ăsta, cu siguranțaâă, ne-ar prinde bine amândoura”.
Spre uluirea turistului ursul s-a oprit din mormăieli, și-a închis gura fioroasă cu balele aferente, și-a lăsat pe lângă corp brațele cu multe gheare și a căpătat o figură care radia de blândețe.
Turistul nostrum, obișnuit cu abordările inteligente, avea acum încă o dovadă a faptului că trebuie întotdeauna să ceri ceea ce dorești, ambalat și formulat în mod corect, adică din punctul de vedere al celuilalt.
Și, în timp ce încă se bucura de succesul cererii lui, vede cum ursul își face o cruce mare, cu mișcările în succesiunea corectă și rostește cu o voce puternică și blândă: „Doamne, binecuvântează  aceste bucate…”.
Probabil ca turistul nostru nu a mai avut prea mult timp să mediteze la relativitatea punctelor de vedere și la faptul că ar trebui să ne formulăm cât mai atent dorințele, indiferent cât de atipice ar fi împrejurările”.
Așa și noi, dragii mei, suntem doar cu rugăciunile. Sau plătim, ca în bancul cu moș Ion. Cică, odată, venea moș Ion de la Moscova. Și nu și-a cumpărat bilet de întoarcere la tren. S-a gândit în mintea lui de moșneag că va plăti la însoțitor. Mai ales că era feciorul Aglaiei de peste drum. Și va economisi și câteva ruble acolo.
Zis și făcut. Băiatul l-a luat și, ca vecin, i-a dat și un cupeu. Din cinci în cinci minute tot venea, bătea la ușă și întreba: ,,Dormi, moș Ioane? Dormi, dormi, că ai plătit!”.
Noapte bună și somn ușor, Moldovă!
Și totuși, viața e frumoasă! E frumoasă atunci când te bucuri de o zi însorită. De o floare sau de o melodie. De o masă gustoasă. De o glumă aruncată de cineva. Viața, dragii mei, e afară și e făcută din lucruri simple. Cimitirul este plin de suflete care regretă lucrurile pe care nu le-au făcut și pe care și le-au refuzat.
Morala: Democrația înseamnă doi lupi si o oaie, care votează ce vor mânca la prânz. Libertatea reprezintă oaia bine înarmată, care contestă votul. Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.