Cu ”î-mi” și ”vre-o”, tot înainte

Citeam, zilele acestea, niște sfaturi ale unei persoane care a decis să se pregătească de bătrânețe. Mai bine zis, sfaturi pentru când va fi bătrână.
Se știe că bătrânețea fiziologică vine după 70 de ani. Cel puțin, așa susțin specialiștii în domeniu. Cea psihologică, însă, poate veni mult mai devreme. Chiar și la 30 de ani. Indiferent, însă, de vârsta pe care simți că o ai, cred că merită să ne mai oprim din goana noastră și să medităm asupra unor lucruri.
Deci, printre acele sfaturi, am dat și de următorul: ”Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-un bătrân sau o bătrână ce stă pe bancă şi îi bârfește pe toți”.
Zic eu că e un sfat bun. Și nu doar pentru bătrâni. E un sfat bun, mai ales pentru tineri.
Nu știu ce se întâmplă cu o parte dintre ei, dar se plâng în permanență. Se plâng de  toate și de tot. Dacă-i alb, se vor plânge că nu-i negru. Dacă-i negru, nu le convine – vor alb.
Mai zilele trecute, am plasat pe site-ul Expresul.md o știre, întitulată ”Bani din Fondul de rezervă al Guvernului. Cum și la ce vor fi folosiți?”.
Ce credeți? Imediat apare un comentariu. ”Fericirea lui Ambros!”. (Ambros e primarul municipiului Ungheni – n. a.). Sigur că acest comentariu a fost făcut de un tânăr. Iar acel tânăr, probabil dintre cei despre care am pomenit, imediat a și văzut negru în față. S-o fi gândit el că primarul își va pune banii în buzunar. Așa, de fapt, gândesc, majoritatea cetățenilor imediat ce vine vorba de bani. Și, la o adică, au dreptate, căci prea mult s-a furat și se fură pe această palmă de pământ.
Dar… Există un dar… Vorba e că, de data aceasta, banii din Fondul de rezervă al Guvernului vor merge în câteva localități rurale, astfel că primarul de Ungheni nu poate avea nici o treabă cu ei.
Iată ce înseamnă lenea. Ai noștri tineri, o bună parte dintre ei, s-au obișnuit să citească doar titlurile. Se pare că e prea complicat pentru ei să-și rezerve 1-2 minute pentru a citi un text din 10 fraze. În schimb, pierd ore în șir pentru a comenta, zi de zi, vrute și nevrute.
Dacă ar fi unicul caz! Tot dau de comentarii de acest gen, fără ca acești tineri să se obosească să se informeze mai întâi.
Dar ce fac așa-zișii bloggeri? Unii chiar își iau în serios ocupația și tot te asaltează cu știri de doi bani cu o mie și una de greșeli. Cum, Doamne, să nu știi că locatar și locuitor sunt lucruri absolut diferite? Sau că nu e corect să se scrie ”vre-un”?
Citeam, mai ieri, un apel al unui tânăr, care pretinde că e școlit, către semenii lui. ”Cine știe vre-un specialist…”. Răspunsurile au urmat cu duiumul. Și doar o profesoară de română a scris, tacticos, un singur cuvânt – ”Vreun”, dându-i de înțeles acelui tânăr că așa e corect. Se pare că nici el, nici ceilalți nu prea s-au obosit să înțeleagă ce a vrut să spună profesoara.
Și iată așa, tineri superficiali, care îți scriu ”î-mi” și ”vre-o”, tot urcă pe scara ierarhică, ajungând apoi să ne conducă. Simplu. Trebuie doar să ai tupeu și să-ți lipsească autocritica.