Drumul pâna la Moscova între două coaste de munți

Când eram mică, toate distanțele mari se reduceau la o singură întrebare: ”Până la Moscova?”. Dacă răspunsul era afirmativ, imi pierdeam imediat interesul.
Drumul până la Moscova era pentru mine ca distanța dintre cer și pământ. Visul cel mai mare al meu era să cresc și să mă fac artistă la Moscova. A rămas doar vis.
Tatăl meu era împotriva viitoarei mele cariere. Sau nu întrezărea nici o boabă de talent în mine, sau și lui i se părea drumul pănă la Moscova ceva ireal.
Au trecut de atunci un cârd de ani. Așa și nu am mai fost la Moscova. Și nici artistă nu m-am făcut. Viața singură a ales calea pe care trebuie s-o parcurg, mai mult pe jos la o adică. Artistă sunt la mine în casă.
Dalai Lama are o vorbă înțeleaptă la tema respectivă: “Noi, oamenii, suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi”.
De aceea trebuie să  ținem cont de cei trei R: Respect pentru tine, Respect pentru alţii, Responsabilitate pentru toate acţiunile tale. Orice nu ai face, dragă cititor, orunde ai fi.
Iar visele pot rămâne doar vise. Ca după orice trezire, realitatea e crudă.
Fiecare trebuie să facă doar ceea ce îi place. Fiţi cât se poate de conştienţi de faptul că momentul prezent este tot ce aveţi. Toți banii din lume nu îi vom câștiga.
Viața omenească, ca un munte, are două coaste: pe una urcăm plini nădejde, ajungem pe culmea sa și, în virtutea vârstei, mândri de înălțimea la care am ajuns, stăm un minut. Apoi, împinși de brațul cel puternic al timpului, suntem nevoiți a destinde pe cealaltă coastă, care, fiind mai rapidă și mai lunecoasă, iute ne aruncă la pământ. Fiecare suntem diferiți și avem calitățile noastre.
”Într-o zi, leul, regele animalelor, se ocupa să le ofere animalelor din pădure câte o funcţie.
Ghepardul a fost numit comandantul Armatei, pentru că este ager şi aleargă cel mai repede. Înţeleptul elefant a fost numit prim-ministru. Aproape de sfârșitul zilei, toate animalele primiseră câte o funcţie. La final, au rămas doar iepurele, broasca ţestoasă şi măgăruşul.
Când au auzit aşa ceva, celelalte animale au început să râdă. Zebra a spus: ”Iepurele se sperie imediat, iar ţestoasa se mişcă foarte încet. Măgarul este cam prostuţ! Ei nu pot primi nicio funcţie la Curtea Regală a leului”.
Dar leul s-a îndreptat spre animalele care erau de faţă şi spuse: ”Nu, prieteni, nu îi mai necăjiţi. Toate animalele sunt diferite şi fiecare are calităţile sale. Iepurele poate fi mesagerul nostru, pentru că aleargă repede. Ţestoasa se poate ascunde şi poate supraveghea graniţa. Vocea puternică a măgarului poate fi folosită ca alarmă. Trebuie să învăţăm să ne respectăm reciproc”.

Iată așa, toate animalele, exceptând omul, știu principalul scop al vieții – să te bucuri.

Fiecare om va tânji mereu după ceea ce nu a reușit, după apreciere, cunoaștere, confirmare.

P.S. Și nu mai este drumul până la Moscova chiar așa de lung!

Morala: Respectul pentru noi înșine ne ghidează moralitatea, respectul pentru ceilalți ne ghidează manierele.
Poate că încă nu sunt acolo, dar cu siguranţă sunt mai aproape decât am fost ieri.

Ala Mutilică