Lenea și frica la moldoveni

Îmi planificasem, pentru săptămâna curentă, să abordez un subiect actual, după mine – lenea la moldoveni. E timpul să încercăm să nu ne mai îmbătăm cu apă și să ne tot mângâiem cu gândul că tare harnici mai suntem. A fi harnic nu înseamnă să nu stai locului nici o clipă și să tot alegri făcând ceva.
A fi harnic înseamnă, în primul rând, să vrei să muncești. Înseamnă să pui creierul în mișcare și să faci ceva și pentru tine, și pentru comunitate.
Cu alergatul stăm bine. Mai rău stăm cu dorința de a munci. Și cu totul rău stăm cu pusul creierului în mișcare.
Locuri de muncă sunt în Republica Moldova. Este adevărat, salariile nu sunt cele pe care ni le-am dori. În plus, moldoveanul nostru ar vrea să muncească puțin și să primească mult. Și ar mai vrea să nu-și asume nici o responsabilitate în creșterea și educarea copiilor săi. De aceea și dau bir cu fugiții. Cică, pentru a le oferi un viitor mai bun copiilor.
Dar ce facem cu prezentul?
Oare copilul nu are nevoie AZI de mângâierea mamei, de un sfat de la tata? Sau e suficientă ziua de 1 iunie, pe care guvernanții se tot screm de doi ani s-o facă liberă. Măcar atunci să-și amintească unii părinți că mai au și copii, să-i ia de mână, să discute cu ei, să se joase, să se plimbe, să citească împreună vreo carte, să coloreze, să privească un film… Doamne, câte se pot face! Copilul nu are nevoie, atât cât e copil, de bani. Copilul are nevoie de atenție. Asta îi lipsește. Și îi lipsește tot mai mult.
În consecință, o bună parte dintre ei devin frustrați, labili psihic, nimic nu-i mai interesează. Oare nu vă doare inima pentru ei, voi, cei ce i-ați lăsat și ați plecat?
Dacă, totuși, vreți să plecați, plecați cu toată familia. Așa ar fi mai corect, așa ar fi, dacă vreți, mai creștinește. Sau dați orgoliul la o parte și munciți aici. Da, e greu, e complicat, dar se poate.
Hai că tot despre lenea la moldoveni am vorbit.
Totuși, în prim-plan a ieșit în aceste zile o alată particularitate a moldoveanului nostru: frica. Doamne, ce mutră avea liderul liberalilor, Mihai Ghimpu, la final de săptămână, după ce a fost arestat nepotul său, primarul capitalei, Dorin Chirtoacă. Veți spune că acea mutră reflecta durerea, neputința, tristețea… Eu zic că reflecta frica, o frică mare, care l-a copleșit completamente și de care nu cred că va scăpa degrabă.
Iar frica – nu numai a lui, ci a zecilor de mii de moldoveni – e generată de păcatele pe care le au. Cum s-au pricopsit cu un post, fie și minuscul, au dat-o în bară. Unul a semnat ceva ce nu trebuia semnat, altul a furat, al treilea a luat mită, al patrulea nu știu ce a mai făcut. Și un oarecare, cică Plahotniuc îi zice, profită de toate acestea. Nu ar fi putut profita, dacă moldoveanul era curajos. Și, bineînțeles, corect, onest, incoruptibil. A mai rămas vreunul din această specie?
Acum stau și mă întreb: ce-o fi mai grav – lenea sau frica la moldoveni? Sau, poate, ambele?
de aici și rezultă obediența, prostia, mizeria și multe altele, ce na fac viață tot mai insuportabilă.