La drum. Unu, doi trei, patru, am pornit cu număratul… răstignirilor

În ultimii ani, am mers de la Ungheni la Nisporeni și înapoi de zeci sau, poate, chiar de sute de ori. Niciodată, însă, până acum, nu am observat cât de multe răstigniri și troițe sunt pe marginea drumurilor noastre.
Recunosc că nici joia trecută, pe 4 mai, în ziua în care am luat calea spre Bărboienii Nisporenilor, satul situat la granița cu raionul Ungheni, nu m-am gândit la răstigniri. Nici prin cap să-mi treacă să le număr.
Ideea îi aparține colegei mele, Lucia Bacalu, care m-a însoțit, în acea zi, la Bărboieni.
După mai multe ore de muncă în acel sat, când eram pe punctul de a reveni acasă, dânsa a propus să numărăm toate răstignirile de pe marginea drumului, începând cu centrul satului Bărboieni și terminând cu centrul orașului Ungheni, unde se află și sediul redacției noastre.
Inițial, am considerat ideea cam trăsnită. Cum să numărăm și să fotografiem toate răstignirile?  ”Va ieși un reportaj foto bun”, mi-a zis, după care, văzând probabil chipul meu lipsit de orice entuziasm, adăugă: ”Pun pariu că până la redacție vom număra vreo 25 de răstigniri”.
Ultima frază m-a incitat, chiar dacă nu mi-a venit a crede că vom da de atât de multe răstigniri. Unde mai pui că distanța de la Bărboieni până la Ungheni e de doar 32 de kilometri.
Așadar, să înceapă numărătoarea! Și Doamne ajută
Imediat am și observat prima răstignire: chiar în centrul satului Bărboieni, lângă stația de autobuze. Ne-am oprit, așa cum ne-a fost înțelegerea, am fotografiat-o și am pornit mai departe. Nu am reușit bine să apăs pedala de accelerare, că peste câțiva metri vedem o altă răstignire, apoi alta, iar la marginea satului – încă una, a patra la număr.
Ideea cu număratul răstignirilor, însă, continua să-mi pară stranie. La următoarea răstignire nici nu am oprit mașina.
Dar, vorba ceea, pofta vine mâncând. Cu cât ne îndepărtam mai mult de Bărboieni, cu atât mai des îmi dădea ghes gândul că Lucia Bacalu ar putea să aibă dreptate.
”Cum, să mai opresc mașina până acasă de vreo 20 de ori, ca să fotografiem răstignirile? Nu, nu cred, nu se poate să fie chiar așa de multe!”, îmi tot ziceam în gând, în timp ce încercam să nu pierd firul numărătorii.
Iată că deja coborâm spre Frăsinești. La izvorul din vale, amenajat cu piatră de Cosăuți, zărim un alt chip al lui Hristos răstignit pe cruce. Ne oprim, fotografiem… Apoi ne continuăm calea. Iar ne oprim, iar fotografiem și tot numărăm. La ieșirea din Măcărești ajunsesem deja la numărul 17. Dar ne mai așteaptă satele Costuleni și Valea Mare, după care și Ungheniul.





După 25, numărătoarea a cam luat-o razna
Chiar dacă ne-am tot ținut de numărat, pe la Valea Marea ne-am încurcat. Să fie 21? Să fie 22? Nu-i nimic, la redacție le numărăm pe toate, căci nu am trecut pe lângă nici una ca să nu o fotografiem. Cu excepția celei de la Bărboieni. La intrarea în Ungheni era clar: numărul răstignirilor depășește cu mult cifra 25. Dar cu cât?
Când am numărat fotografiile, câte credeți că au ieșit? Exact 40! 40 de troițe și răstigniri! Asta, de la Bărboieni și până la Ungheni, de-a lungul traseului, pe distanța de 33 de kilometri.
Apropo, numărătoarea am încheiat-o cu Troița Martirilor Neamului, amplasată în centrul orașului Ungheni.
Impresii și observații
Ceea ce ne-a impresionat nu a fost atât numărul mare de răstigniri, ci stilul în care au fost realizate. Am găsit doar două sau trei cruci asemănătoare. Restul sunt total diferite: unele simple, altele sofisticate. Sunt și răstigniri vechi, aproape uitate; sunt și noi, din piatră sau chiar marmură. Am văzut răstigniri și pe lângă fântâni și izvoare, și la răscruci de drumuri, și chiar în gospodăriile oamenilor.
Apropo, nu am numărat răstignirile din curțile bisericilor și cimitirelor. Cu acestea, am fi ajuns aproape de 50.
Notă: Troița sau răstignirea, cum i se spune prin părțile noastre, este un simbol de cult creștin. Potrivit credinței populare, troițele se construiesc la intersecțiile drumurilor, pentru a alunga răul. Pe vremuri, troițele erau construite pe partea dinspre răsărit a drumurilor, cu spatele la soare, pentru că oamenii care se închină să fie mereu cu fața spre răsărit.
Apropo, noi am văzut, de-a lungul drumului Bărboieni-Ungheni, troițe amplasate cu fața și la sud, și la nord, și la răsărit, și la asfințit.