Cu Ion Țugulea despre agricultură, cultură și… culte

Agricultură, învățământ, tineret, sport, cultură și culte. De toate aceste domenii se îngrijește vicepreședintele raionului Nisporeni, Ion Țugulea.
Cum îi reușește? Aflați din interviul care urmează.
Vă văd în plină activitate. Cărui domeniu i-ați dat prioritate în primele zile ale anului?
Așa s-a întâmplat că în agenda mea de lucru agricultura s-a aflat pe primul loc. Două săptămâni la rând am avut întâlniri cu producătorii de prune din raion, la una dintre care a asistat și Iurie Ușurelu, viceministrul Agriculturii.
Tot la începutul acestui an, am transmis mai multe propuneri autorităților din orașul belarus Molodecino, pentru a exporta încolo producția noastră. Or, noi, la ora actuală, avem 1000 de tone de prune uscate și proaspete, avem mere în frigidere, dar nu avem piețe de desfacere. Sperăm să ne deplasăm, în viitorul apropiat, în Belorusia, împreună cu trei-patru antreprenori, pentru a stabili înțelegeri în acest sens.
Dacă tot vorbim despre agricultură, vreau să vă întreb ce efect a avut Festivalul prunei, organizat la Nisporeni în premieră toamna trecută?
Grație acestui eveniment, lumea a aflat că Nisporeniul este plaiul prunelor. Și, dacă prima ediție a fost organizată mai modest, pentru ediția din acest an am planificat 60 mii de ei, dublu față de anul trecut. Ne dorim ca acest festival, la fel ca și Bâlciul olarilor, să devină o tradiție și un element reprezentativ al raionului. Apropo, am decis ca Festivalul prunei să fie organizat anual în a treia duminică din luna septembrie.
Să trecem de la agricultură la cultură. Am observat că, în ultimul timp, încercați să valorificați Centrul de cultură și tineret ”Luceafărul”, invitând aici artiști profesioniști. Cum reacționează nisporenenii? E greu sau ușor să-i convingeți să vină la spectacole?
Orice lucru nou se face încet. Totuși, dacă e să vorbim despre spectacolele care au avut loc aici în 2016, pot spune că de două ori a fost ansamblul de dansuri ”Codreanca”; Teatrul ”Luceafărul” a prezentat două spectacole, Teatrul ”Ion Creangă” – un spectacol, la fel și ”Satiricus”. În curând, teatrul ”Satiricus” va reveni cu un nou spectacol. A fost cu un concert și Ansamblul de dans ”Joc”. Interesul publicului e diferit, de la caz la caz. De exemplu, n-am crezut că la ”Joc” vor fi vândute doar 273 de bilete. În schimb, la ”Satiricus” s-au vândut 486 de bilete, pentru sala care are 406 locuri. Totuși, mai e nevoie de lucrat cu publicul. Trebuie să-l educăm.
Prețul biletelor e simbolic. Cum de reușiți să-i convingeți pe artiști să vină la Nisporeni?
Eu un fel de bună înțelegere. În discuție cu Sandu Grecu, directorul Teatrului ”Satiricus”, mi-a plăcut o frază a dumnealui: ”Vă mulțumim pentru faptul că vreți să faceți ceva și pentru cultura noastră”. Dar nu totdeauna e așa. Unele colective cer onorarii exagerate din punctul meu de vedere. De exemplu, 2000 de euro pentru o orchestră de 30 de persoane, iar pentru soliști – câte 250 de euro, plus sonorizarea – 600 euro. În acest caz, le-am spus că la Nisporeni oamenii nu primesc salarii în euro, dar faptul că ei se ridică în picioare și aplaudă înseamnă mult.
Unul din punctele vulnerabile ale patrimoniului nostru cultural sunt conacele, dar și alte monumente ce zac în paragină. De exemplu, conacul de la Zberoaia. În 2017 se prevede vreo schimbare în bine la acest capitol?
Cu părere de rău, nu avem bani pentru restaurarea acestor monumente. O spun cu durere în suflet. Dar, de fiecare dată, când ne vine vreo delegație străină, ne străduim să le organizăm o vizită la conacul din Zberoaia, în speranța că se va găsi un investitor. Vara trecută, am mers încolo cu un grup de francezi. Când le-am arătat olanele de pe acoperișul conacului, produse, la începutul secolului trecut, în Franța, au rămas impresionați. Cu toate acestea, nu au făcut nici o promisiune. Eu, totuși, sper că, într-o bună zi, se va găsi cineva interesat de acest conac.
Să trecem la educație. Ce se întâmplă cu optimizarea școlilor?
Din punctul meu de vedere, optimizarea școlilor nu a fost cea mai bună soluție. Vă spun și de ce. În primul rând, au fost investiți foarte mulți bani în reparația edificiilor, care, ulterior, au fost închise. Adică, au fost bani aruncați în vânt. Apoi, autobuzele școlare nu au fost acomodate la condițiile și drumurile noastre. Zilele acestea, bunăoară, s-a defectat un autobuz, iar copiii din Cîrnești nu au putut ajunge la Brătuleni, unde învață. Dacă am calcula cât am făcut economie că am închis o școală și cât am câștigat, nu știu ce ar ieși. Or, avem cheltuieli de transport, combustibil, șofer, paznic, impozit rutier, testare, schimb de anvelope etc. Și mai este ceva. Știți ce înseamnă să iei, pe timp de iarnă, copilul de acasă, să-l urci în autobuz și să-l duci la școală, iar pe la o bucată de drum autobuzul se strică și copilul stă în drum și îngheață? De asta și spun că nu fost cea mai bună soluție. Pe de altă parte, politica Guvernului țintește pe servicii de calitate. Da, sunt de acord. Faptul că școlile au fost scoase din subordinea primăriilor e tot un lucru bun. Totuși… Repet: regret ca s-au închis multe școli.
Apropo, care e soarta fostei școlii auxiliare din Nisporeni? Or, copiii de acolo au revenit în familiile biologice.
Edificiul e în gestiunea Liceului ”Mircea Eliade”. A fost transformat în cămin. Mulți copii vin din sate și au nevoie de cazare. De asemenea, sunt alocate spații pentru tinerii specialiști. Astfel, le deschidem o portiță, ca să rămână la noi.
Să ne referim și la culte. Sunteți unul dintre puținii vicepreședinți de raioane care are în grijă și acest domeniu.
Nu exclud că sunt unicul. Nu știu cum s-a ajuns la aceasta, dar nu regret. Acolo unde lucrează cot la cot preotul, primarul, directorul școlii, polițistul de sector, medicul de familie și asistentul social, lucrurile decurg mult mai bine.
Dar cum ați comenta implicarea bisericii în politică?
Trebuie să conștientizăm că în spatele fiecărei persoane, fie preot, medic sau altceva, este, mai întâi de toate, un cetățean. Dar… trebuie să ai și niște limite. Părerea mea e că nu ar fi corect să faci în biserică propagandă electorală. Pentru mine biserica reprezintă o casă a sufletului și nicidecum a unor înțelegeri politice, economice sau de alt gen. La Casa Domnului ar trebui să mergem cu toți pentru a ne ruga.


📍Abonează-te la canalul nostru de Telegram și urmarește pagina noastră de Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *