Emilia Cucuruzac: ”Este greu de lucrat într-o grădiniță incluzivă, dar e și interesant”

La 24 decembrie 2011, la Ungheni era inaugurată oficial Grădinița incluzivă ”Guguță”.
Au trecut de atunci cinci ani. Cum au fost aceștia? Cum e să lucrezi într-o grădiniță mai altfel?
La aceste, dar și la alte întrebări am rugat-o să ne răspundă pe directoarea instituției,  Emilia Cucuruzac.
Cinci ani. E mult sau puțin pentru o grădiniță?
Ca termen, e puțin. Dar ca realizări, eu consider că e mult. Am muncit zi de zi, timpil a trecut, am mers din activitate în activitate, din proiect în proiect. Acum, la aniversare, când am făcut totalurile, am exclamat: ”Ce frumoase lucruri am făcut!”. Nu că am vrea să ne lăudăm, dar ne-am bucurat că am reușit să facem atât de multe.
Care sunt realizările cele mai importante pe care le-ați obținut?
Însăși deschiderea grădiniței incluzive e o mare realizare. Și nu doar pentru Ungheni, ci pentru toată Republica Moldova. În 2012, am avut primul proiect spre implementare, în valoare de 52 mii de euro, în parteneriat cu Asociația ”Acasă”. A fost mai mult decât binevenit acel proiect. Pe această cale aș vrea să-i mulțumesc încă o dată Feliciei Crețu, directoarea Asociației ”Acasă”. Eram la începuturi și nu aveam experiență în elaborarea și implementarea proiectelor, iar dânsa ne-a fost de mare ajutor. Datorită ei, acum știu ce să fac, cum să încep un proiect, cum să-l implementez. M-a făcut să fiu mai punctuală, mai receptivă, mai organizată. Am făcut în acest proiect multe lucruri frumoase.
Ce anume?
În primul rând, este vorba de dotarea grădiniței cu echipament performant, foarte necesar: un laptop, proiector, calculator, ecran, imprimantă etc., dotarea bibliotecii – avem la grădiniță și o bibliotecă, pe care am dezvoltat-o grație unui alt proiect. Zece angajați au avut ocazia să studieze limba engleză, am avut deplasări, schimburi de experiență în România, instruiri la Chișinău… De atunci, am tot implementat proiecte. La ora actuală, avem deja 17 proiecte implementate, dintre care trei cu finanțări europene.
Câți bani ați investit, grație acestora?
Nu aș putea să vă dau o cifră exactă. Cred că este vorba de o sumă destul de mare, peste un milion și jumătate de lei. Pe lângă proiecte, am organizat și continuăm să organizăm numeroase acțiuni de caritate pentru familii defavorizate, pentru copilași sau oameni în etate.
Câți copii cu necesități educaționale speciale aveți în grădiniță?
În acest an – 25. Dar am avut și 35.
Bănuiesc că responsabilitatea e mult mai mare decât atunci când lucrezi doar cu copii obișnuiți.
Da, e mult mai mare.
Și cum de rezistați, atât dumneavoastră, cât și tot colectivul?
Aici rămân oamenii cu suflet mare. Nu toată lumea are răbdare și nu toți pot să le ofere copiilor o mare atenție, afecțiune și dragoste. Mă bucur că cei care lucrează la noi dispun de astfel de calități.
În cei cinci ani au plecat, totuși, mulți?
Trebuie să recunosc: au plecat mulți. Unii – pentru că au trecut cu traiul în alte părți, alții – în concedii de maternitate. Au plecat și pentru că nu au rezistat aici.
Care este atitudinea părinților? Or, știm că, spre regret, mai există persoane care au unele reticiențe față de copiiii cu necesități educaționale speciale.
La început a fost foarte greu. Unii părinți chiar îmi spuneau: ”De ce copulul meu trebuie să fie într-o grupă cu un copil cu necesități speciale?”. Existau probleme. Am avut adunări până la lacrimi. Imaginați-vă cum se simțeau părinții care aveau copii cu necesități speciale, atunci când auzeau diverse reproșuri din partea celorlați. Am organizat traininguri cu părinții, i-am instruit. Acum sunt altfel: mai generoși, mai toleranți…
E greu de lucrat într-o grădiniță incluzivă, dar e și interesant. Să vedeți ce bucurie simți când vezi progresele unui copil cu nevoi educaționale speciale, vezi rezultatul muncii tale. Să știți că acești copii sunt foarte talentați, foarte receptivi, doar că trebuie să-i ajuți. Mulți dintre ei ajung departe. Un exemplu în acest sens e și tânărul Gheorghe Mogâldea din Călărași, despre care ați ați scris recent. Chiar fiind în scaunul cu rotile, a ajuns student în Olanda, stagiar în Parlamentul European la Bruxelles.
Am o curiozitate. Acum cinci ani, aveați un loc de muncă, erați declarată ”Educatoarea anului” în Republica Moldova. Vă mergea totul bine. Ați decis să puneți punct și s-o luați de la capăt. De ce?
Totdeauna m-a preocupat soarta celor mai triști, celor care au nevoie de ajutor. Fetița mea e tot un copil mai deosebit. A fost la mine în grupă. Au fost și alți copilași cu necesități speciale, chiar dacă atunci nu se punea accentul pe acest aspect. În 2008-2009, am făcut studiile de master la Bălți, în pedagogie și psihologie generală. Am început să caut informații privind incluzunea copiilor cu necesități speciale. Vedeam suflețelul acestor copii, înțelegeam că trebuie să le oferim un viitor și lor. Nu avem dreptul să-i marginalizăm. Trebuie să-i acceptăm așa cum sunt.
Atunci când s-a anunțat concursul pentru funcția de manager la o grădiniță incluzivă, am aplicat. Nu pentru mine, căci în viață este important să fii om, nu director. Mi-am dorit să pot să-i ajut mai mult pe copiii cu necesități educaționale speciale. M-am documentat mult la acest aspect, am avut numeroase schimburi de experiență, vizite în străinătate.  Am fost și în Ungaria, și În Germania, și în Marea Britanie. Am fost în România, am participat la traininguri în Chișinău. Am vrut și vreau să fac tot ce-mi stă în puteri pentru a-i vedea pe acești copii fericiți.
Cum vedeți grădinița peste cinci ani?
O văd cu un colectiv bun, închegat, cu educatori tineri, în căutarea noului, dornici să muncească. Văd o grădiniță incluzivă model pentru toată republica, cu încă cel puțin zece proiecte unicale implementate.
Notă: În prezent, grădinița ”Guguță” este frecventată de 342 de copii, repartizați în 12 grupe. Numărul angajaților este de 54. Este unica grădiniță din R. Moldova, care are psiholog. Muncesc aici și trei cadre de sprijin, și un logoped.