Tancul

Mare vânzoleală cu tancul de pe vârful dealului de la Cornești. Ca prin minune, și-au amintit de el socialiștii proaspătului președinte al republicii Moldova, Igor Dodon. Și ce moment au ales!
Guvernul a operat reforma în sistemul de pensii, ceea ce ar fi putut provoca nemulțumirea poporului. Au ieșit la suprafață neregulile în ceea ce privește alimentația copiilor în grădinițe. Trebuie numit un nou procuror general, iar presa susține că nici unul dintre candidați nu este curat ca lacrima, cum ar trebui să fie de fapt.
Ei bine, pentru a distrage atenția populației de la aceste și multe alte probleme, s-a găsit tancul de la Cornești.
Dacă se dorea cu adevărat ridicarea lui de acolo, se făcea. Nu ar fi fost o problemă. Și s-ar fi făcut în liniște și pace. Mai ales că acel tanc chiar nu are nici o valoare pentru Cornești și nici măcar pentru istoria Republicii Moldova.
E o minciună că a fost găsit în Prut. A fost adus din Ucraina – o rablă, care a fost reabilitată la Ungheni, apoi cocoțată pe dealul de la Cornești, cu țeava îndreptată spre România, ca nu cumva să uite cei de dincolo de Prut cine e stăpânul.
Mai sunt vii martorii acelor vremuri, mulți dintre ei bine informați, care au reușit să se ridice deasupra tuturor manipulărilor.
Mă miră că până acum nu și-au spus cuvântul istoricii. Poate o vor face de acum încolo, căci, cred eu, e cazul.
Deocamdată, nu le-a reușit oamenilor lui Dodon să tulbure apele de-a binelea. S-au dat în spectacol și dispăruți au fost. Nu știu cum alții, dar eu am rămas cu un gust amar de pe urma acestui circ.
Nu mă miră deja ieșirile unor așa-numiți socialiști. Zic așa-numiți, căci doctrina social-democrată care le este caracteristică, pune accentul pe soluționarea problemelor de ordin social. Iar Corneștiul are foarte multe probleme de acest gen: de zeci de ani, aici nu există apă în robinete, iar locatarii blocurilor multietajate cară apa cu căldările pentru veceurile din apartamente. Nu există nici un sistem de canalizare funcțional. Nu există gazoduct sau o gunoiște autorizată. Dar e oraș! Un oraș în care au rămas, în majoritate, persoane vârstnice. Spitalul, care avea pe vremuri o capacitate de 150 de paturi, practic nu mai este. Din școala care, cândva, era una dintre cele mai bune din raion, cu aproape 1000 de elevi, a rămas mai nimic.
Credeți că îi interesează pe socialiști toate acestea? Nu. Tancul îi interesează. Și declanșarea unei psihoze în masă.
Nu ați văzut cum mai că nu-și rupea hainele de pe el un omulean în haine de militar? Era gata să se arunce sub tanc. Nu ați văzut cum un altul urla că buneii lui au luptat mai că nu pe acest tanc? De ce oare acești inși nu se avântă la fel de eroic să rezolve problemele actuale ale localității? De ce nu se indignează la fel de tare că nu au unde lucra, că salariile și pensiile sunt de râsul lumii?
Vă spun eu. Pentru că, în loc de creier, au… câte un tanc în cap.