Despre țigani fără patimă și prejudecăți
Cum e corect să spunem și să scriem ca să nu jignim pe nimeni: țigan sau rom?
O discuție în acest sens am avut-o la Craiova, unde există unul dintre cele mai mari cartiere de țigani din Europa – Fața Luncii. Acolo locuiesc, așa cum ne-a relatat Romeo Tiberiade, președintele
Partidei Romilor din Dolj, consilier al primarului Craiovei pe problemele romilor, circa 5000 de țigani, toți din neamul de vatră.
Apropo, etnia romă se clasifică în neamuri sau bresle: ursari, aurari, lingurari, lăutari, căldărari și tot așa mai departe. Sunt peste 38 de neamuri. Fiecare dintre ele se deosebește după port, tradiții și meșteșug. De exemplu, căldărarii sunt cei care fac sau repară căldări, lăutarii cântă, aurarii confecționează podoabe din aur. În Craiova sunt, la ora actuală, reprezentanți ai 28 de neamuri.
Țiganii de vatră, așa cum este și Romeo Tiberiade, sunt cei care și-au făcut o vatră, au o gospodărie a lor și au încercat să se integreze.
Deci, rom sau țigan?
”Țiganul e țigan”, ne-a declarat, fără drept de apel, Romeo Tiberiade, după care a continuat: ”Eu m-am născut țigan și țigan vreau să mor. Trebuie să recunoaștem că suntem țigani și nu romi. Vă rog chiar să scrieți că un lider al țiganilor din Craiova îi roagă și pe țiganii din Republica Moldova să recunoasă că sunt țigani, să fie mândri că sunt țigani”.
Fiind întrebat dacă nu cumva un reprezentant al etniei rome, simțindu-se ofensat că a fost numit țigan, ar putea acționa în judecată publicația respectivă, dânsul a răspuns imediat: ”Un țigan adevărat nu o să vă dea în judecată niciodată pentru că l-ați nimit țigan și nu rom”.
Deja mai bine de 25 de ani există în rândul experților și lingviștilor dispute legate de utlilzarea substantivelor ”rom” și ”țigan”. Care, totuși, e mai acceptabil?
Potrivit dicţionarelor, rom înseamnă “persoană care face parte dintr-un grup etnic originar din India, răspândit aproape în toată lumea”. Este, mai degrabă, un termen impus și preferat de o parte a reprezentanților acestei etnii, deoarece, zic ei, nu are conotaţii negative.
Substantivul ţigan vine din slavonescul цыган. E un termen vechi, mai “puternic” din punct de vedere lingvistic decât rom, dovadă fiind bogăţia de expresii în care apare.
”În Republica Moldova nu se menționează în nici un act de identitate naționalitatea. Dar, până la adoptarea legislației actuale, termenul acceptat era ”țigan”, ”țigancă”, ne-a explicat Liuba Ciorici, șefa Oficiului Stării Civile din Nisporeni.
Oricum ar fi numiți, contează mult ca despre ei să se scrie adevărul. ”Trebuie să fie scoase în evidență și părțile bune, dar și cele mai puțin bune. Trebuie să fie redată realitatea”, a subliniat Romeo Tiberiade. Astfel procedează, potrivit dânsului, presa locală din Craiova: ”Gazeta de Sud” și ”Cuvântul libertății”.
Țiganii au o cultură și tradiții absolut impresionante. Din rândurile lor au ieșit mari fotbaliști, muzicieni, interpreți. ”Din păcate, de-a lungul secolelor, romii au fost persecutați, înspăimântați și de aceea nu au vrut să recunoască totdeauna că sunt țigani. S-au temut să recunoască”, face o explicație liderul Partidei Romilor din Dolj.
Aceleași probleme
Și țiganii din România, și cei din R. Moldova se confruntă cu aceleași probleme.
Școlarizarea. ”Sunt toți școlartizați, dar abandonul e foarte mare”, spune Romeo Tiberiade. Situația e similară și la noi. Din cauza sărăciei, mulți țigani își iau copiii și pleacă în străinătate. O explicație a abandonului școlar a făcut-o și Romeo Tiberiade: lipsa de educație a părinților. Ei, nefiind la vremea lor școlarizați, neavînd studiile necesare, nu-și prea dau seama de ce ar trebui să învețe copiii lor. În plus, la țigani există o cutumă – ca fetele să se căsătorească devreme. ”Dacă o fată are 16 sau 17 ani și nu e căsătorită, e o rușine. Și atunci, la ce i-ar trebui unei fete să învețe, să facă o facultate?”, spune Romeo Tiberiade. În plus, la țigani există un cult pronunțat al familiei. Nici un țigan nu-și lasă copiii.
Apropo, anume din acest motiv, la Vulcănești, Nisporeni, cel mai mare sat din Republica Moldova populat preponderent de țigani, a fost sistată activitatera grădiniței, iar frecvența la gimnaziul din sat este sub orice critică. ”Majoritatea localnicilor sunt plecați la munci în străinătate și-și iau cu ei și copiii”, ne-a spus Simion Ibrian, consilier local. Potrivit dânsului, în ultima perioadă, tot mai mulți dintre ei aleg să plece în țările din Europa de Vest în detrimental Rusiei.
Actele de identitate. Mai există, și în România, și la noi, țigani care nu au acte de indentitate. Nu le au nici copiii, nici părinții, nici buneii. Problema respectivă, însă, va fi rezolvată, se pare, de la sine, odată cu globalizarea la care suntem martori. Țiganii, se știe, sunt mai mult plecați și de aceea au nevoie de acte pentru a ajunge acolo unde-și doresc.
Mediatorii
Această instituție a mediatorilor funcționează deja bine în România. Este nevoie de ea, susține Romeo Tiberiade, căci formează o punte de legătură între comunitățile de țigani și școală, între comunitățile de țigani și instituțiile sanitare, între comunitățile de țigani și autorități. Grație mediatorilor, țiganii ar putea fi integrați mult mai ușor în societate, ar crește încrederea reciprocă între ei și reprezentanții națiunii titulare.
Și în Republica Moldova au început să activeze mediatorii, doar că această instituție e la început de cale.
Rolul de mediatori ar putea să-l aibă oarecum și presa, dar cu o singură condiție: să fie obiectivă și corectă.
P.S. De notat că vizita de studiu la Craiova, la redacția publicației ”Gazeta de Sud”, a avut loc în perioada 8-11 decembrie, grație unui prioect implementat de Asociația Presei Independente din Moldova.
Materialul este realizat în cadrul proiectului ”Promovarea drepturilor omului, toleranţei şi diversităţii prin mass-media”, implementat de API cu suportul financiar al Civil Rights Defenders (Suedia).
Lasă un răspuns