De la Bălănești pe cele mai înalte trepte ale podiumurilor din lume
7 octombrie. Ora 15.27.
”Mă lupt pentru locul I”, anunța pe o rețea de socializare Victor Graur, omul care a adus, de-a lungul anilor, multe bucurii celor pasionați de lupte libere. Omul care are în palmares zeci și chiar sute de medalii de la diverse competiții naționale și internaționale. Dar câți berbeci a câștigat la tradiționalele trânte, organizate de sărbători.
A început la Bălăneștii Nisporeniului, copil fiind. Nu a avut un antrenor al său, părinții nu i-au plătit ore de antrenamente, nu i-au cumpărat echipamente speciale. ”Este un talent nativ”, spun cei care-l cunosc.
După ce a absolvit facultatea de educație fizică, a venit să muncească la Ungheni. Oriunde s-ar fi aflat, nu a ratat nici o competiție. În majoritatea a ieșit învingător.
7 octombrie. Ora 22.55.
”Ura sono campione del mondo!”, anunța pe aceeași rețea de socializare. La ora 23.21, revenea cu un nou mesaj, deja în limba română: ”Ura! Sunt campion!”.
Victor Graur a trecut cu brio peste toți adversarii săi și a câștigat, în premieră medalia de aur la un campionat mondial la lupte libere, dedicat veteranilor. În palmares avea deja trei medalii de bronz și una de argint.
Iată că pe 7 octombrie, la Watbrzych, Polonia, unde a avut loc Campionatul mondial, a fost cel mai bun la categoria de vârstă 56-60 de ani, greutatea 97 kg.
Dar, Victor Graur nu a reprezentat Republica Moldova, ci… Italia.
Gonit de acasă de nevoi și sărăcie, și-a găsit un loc de muncă în Italia, unde se află deja de peste 15 ani. A renunțat la multe, nu și la pasiunea sa – luptele libere. Acolo, în Italia, a participat la competiții și le-a câștigat. Acolo, în Italia, a fost observat de Federația națională de lupte libere, care i-a și întins mâna. Participarea la campionatul mondial din Polonia a fost finanțată anume de Federația de lupte libere din Italia.
”Victor Graur – potente e determinato”, menționa presa din peninsulă.
27 octombrie. Redacția ziarului ”Expresul”.
Surpriză! Victor Graur ne-a venit în vizită. A venit să ne împărtășească bucuria pentru noua-i realizare. ”Este al optulea campionat mondial, la care am participat, dar pentru prima oară am obținut medalia de aur”.
A scos din geantă medalia și ne-a demonstrat-o. Într-adevăr, poate fi mândru. Doar că în ochi i se citea un pic de tristețe. Cine știe, poate că ar fi vrut ca această medalie să fi fost câștigată sub culorile Republicii Moldova. Nu a fost să fie.
Lasă un răspuns