Rozmarinul – planta aromată și condimentată din grădina ta

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) se cultivă ca plantă condimentată, ornamentală sau medicinală. Partea utilă a plantei o constituie lăstarii anuali cu frunzele specific aromate, utilizate în compoziția diferitelor salate sau pentru aromatizarea unor produse realizate la cuptor .
Frunzele și lăstarii conțin ulei volatil, flavonoide, oxizi, cetone, acid glicolic și gliceric, vitamina C, iar semințele sînt bogate în ulei gras și elemente minerale. Rozmarinul este utilizat în industria cosmetică, parfumerie, are proprietăți melifere și terapeutice (antiseptic, diuretic, psihostabilizant etc).
Origine și răspîndire
Rozmarinul este o plantă de origine mediteraneană, cunoscută încă din antichitate. În prezent este răspîndit în toate țările din regiunea mediteraneană.
Este un subarbust peren, înalt de 150 cm, cu tulpina și lăstarii aspri, muchiați sau arcuiți. Are frunze persistente, lineare, cu marginile răsucite, cu nervură principală dezvoltată pe partea inferioară. Florile sînt mici, de culoare albăstruie-deschis sau roșii-violacee, grupate cîte 3-10, cu aspect de spic. Polenizarea este entomofilă.
Fructele sînt cafenii, netede, sînt grupate cîte patru în caliciul persistent. Semințele sînt mici și lipsite de endisperm.
Rozmarinul este o plantă cu pretenții reduse față de temperatură (rezistentă la ger) și umiditate, care preferă solurile argilo-nisipoase, profunde, bine drenate și fertile.
Datorită semințelor foarte mici, culturile de rozmarin se înființează, în mod special, prin răsad și prin butași înrădăcinați. Pregătirea terenului se face toamna, pentru a permite plantarea răsadului primăvara devreme, în lunile martie-aprilie sau în lunile iulie-august, dacă se folosesc butași înrădăcinați.
În vederea obținerii răsadului, semințele se seamănă în răsadnițe calde, în rînduri sau prin împrăștiere, la începutul lunii februarie. Pentru obțnerea butașilor se recoltează lăstari anuali de la plante-mamă din plantațiile vechi, se fasonează la lungimea de 12-15 cm și se înrădăcinează în răsadnițe sau brazde, în substrat nutritiv, pînă în luna august cînd pot fi plantați la locul de cultură. Distanța între arbuști trebuie să fie de 50-60 cm între rînduri și 30-40 cm – între plante pe rînd.
Lucrările de îngrijire încep din primul an și constau în udări și prășire repetate. Recoltarea poate începe din anul doi de cultură, în timpul înfloritului și se face prin tăierea vîrfurilor lăstarilor anuali. Se recoltează de doua ori pe an.
Frunzele se pot consuma și în stare crudă, și uscate.
Rozmarinul poate fi cultivat și în ghiveci.