Vreau să fiu ca… turcul

Fiecare dintre noi a auzit și a folosit, măcar o dată în viață, expresia: ”Parcă eşti turc”. Nu ne place, ne supărăm cînd o auzim la adresa noastră, căci are un aer uşor denigrator. Deh, nu pricepi nimic. Eu, însă, aș vrea să fiu ca turcul. Puțin mai încolo, vă voi spune și de ce.
Se știe: am fost sub turci 300 de ani… Sigur că ne-au rămas unele apucături de la ei, căci lucrurile bune nu prea am avut mintea să le preluăm.
Am revenit chiar recent din Turcia. Ce să zic? Buruianul pe marginea drumurilor este exact ca la noi – mare și plin de praf. Gunoiștile sînt în largul lor: și unde trebuie, și unde nu trebuie. La balcoane, în orășelele mai mici, vei vedea atîrnate rufe exact ca la noi. În curți – găini, oi și alte vietăți. Cum fără ele? Și turcilor, exact ca și nouă, tare le mai place să încalce regulile de circulație rutieră. Le mai place să se plîngă de salarii mici și prețrui mari, chiar dacă salariile lor sînt de vreo patru ori mai mari decît ale noastre.
În schimb, să vedeți cum au pus pe roate industria turismului, nemaivorbind de cea a textilelor, blănurilor și produselor din piele. Totul funcționează ca ceasul. Turcii au înțeles demult că, pentru a obține succese, trebuie să-ți pui în mișcare capul, să fie foarte organizați, disciplinați, corecți. Simplu, nu?
Acum 25 de ani, litoralul Mării Mediterane al Turciei era de mai mare jalea. De-a lungul, pe sute de kilometri, se întindeau doar plantații de portocali și sate foarte sărace, cu oameni debusolați și chinuiți.
Un sfert de secol a trebuit să treacă, pentru ca această regiune să ajungă de nerecunoscut. Turcii și-au dat seama că au de cîștigat foarte mult, dacă vor dezvolta, în această zonă, turismul. Și s-au apucat de lucru. Au construit drumuri, hotele, rețele de apă și canalizare… Au instruit oameni, au gîndit numeroase itinerare turistice.
În prezent, aici vin anual cîteva milioane de turiști, care lasă zeci de milioane de dolari. Au fost deschise peste două milioane de locuri de muncă, astfel că doar cel ce nu-și dorește deloc să lucreze nu o va face. Industria turismului a luat amploare, iar autoritățile se gîndesc la noi acțiuni pentru a atrage noi și noi investitori în domeniu.
La noi? Vorbim de vreo zece ani mai intens despre dezvoltarea turismului. Am redenumit secțiile de cultură în secții de cultură și turism. Am elaborat, cică, strategii de dezvoltare a turismului.
Ei și? Drumuri nu-s, rețele de apă și canalizare nu-s, hotele – marea majoritatea în Chișinău … Nici dorință mare nu există de a munci pentru a dezvolta turismul. Ne scremem cu anii pentru a elabora, vezi Doamne, un traseu turistic… Sau vreo broșură, vreun ghid turistic.  Și ne plîngem că nu-s bani. Nu avem puse la punct nici măcar ceva baze de date.
Sigur că e mai ușor să începem cu explicațiile, gen: ”Nu știți cît e de lucru”, ”Nu reușim, căci sîntem puțini” și tot așa mai departe.
Oare de ce nu am fi și noi ca turcii în acest domeniu? Măcar de acum încolo.