Culmea degradării morale

Parcă ar trebui deja să fim obișnuiți cu tot felul de mizerii de oameni, cu tot felul de apucături ale acestora. Dar e greu. Veninul ce mustește în ei este, de multe ori, de neînțeles, iar apucăturile lor – inimaginabile. Îți rămîne doar să constați cu tristețe că degradarea noastră morală continuă, continuă cu pași rapizi.
În zilele cînd orașul Ungheni își sărbătorea aniversarea ordinară de la prima sa atestare documentară, s-au găsit inși care au vrut cu tot dinadinsul să toarnă o lingură de dohot. Sărmanii, nu pot să accepte că oamenii normali pot să se mai bucure, pot să zîmbească și în condițiile actuale, deloc prietenoase.
Ei bine, chiar a doua zi după festivități, cineva a telefonat la un post de televiziune din Chișinău, cu numele său Publica, anunțînd că la Ungheni a murit un copil în timp ce se afla în caruselul din centrul orașului.
Ce o fi crezut acel cineva? Că imediat știrea va fi transmisă pe post, iar el se va distra la maxim? Sau se va răzbuna pe cine știe ce sau cine. Iată că nu a fost așa. Reporterii de acolo au început a verifica informațuia parvenită. Nu s-a confirmat. Iar știrea așa și nu a mai fost dată pe post.
Ce credeți? Insul nu s-a liniștit. Peste o zi, telefonează deja la o publicație periodică – Jurnal de Chișinău. Colegii de acolo, bineînțeles, au început și ei a verifica informația parvenită. O fi o parte din jurnaliștii moldoveni certați cu profesionalismul și bunul simț, dar nici chiar în halul acesta.
A urmat o nouă tentativă, de care chiar mi s-a făcut scîrbă. Știu că rețelele de socializare au devenit o platformă ce rabdă orice gunoi. Știu că nemernici și lași, ascuzîndu-se după nume false, își fac aici mendrele. Asta e. Dar parcă, totuși, nu poți trece indiferent, pe lîngă scrierile lor.
O mizerie anunța cu îngrijorare că a murit un copil la caruselurile din centrul Ungheniului.
Și s-au pornit discuțiile, care au și scos la iveală degradarea noastră morală. Să vedeți cum s-au aprins spiritele, cîți luptători pentru dreptate s-au găsit! Unul propupnea să mergă cu toții la caruseluri și să le scoată. Altul – să protesteze în fața primăriei. În momentul în care cineva, totuși, încerca să pună la îndoială știrea, îi săreau ceilalți în cap. O domniță chiar s-a oferit să afle adevărul, care, cică, e ascuns de toți, de la macă-sa. Imediat a venit și informația din ”prima sursă”: da, la spital a fost adus un copil de zece ani, dar nu mort, ci cu o fractură la picior. Așa i-a zis mama, care lucrează la spital… infirmieră. A auzit și ea vorbe pe coridoare… Ce mai contează unde și-a fracturat acel copil piciorușul? Verdictul fiicei este fără drept de apel: la carusel!  Și iar vorbe, insinurări, indignare maximă. Un atotștiutor a pus punctul pe I: pe bani cumperi orice, inclusiv tăcerea unei mame.
Iar altcineva și-a exprimat speranța că cineva din presă va scrie, totuși, despre copilul mort la carusel. Slavă Domnului că nu a fost pomenit ”Expresul”, sau vreun reporter de la noi.  E o dovadă în plus că ne-am plasat mai presus de  bîrfe și goană după senzații de doi bani.