Un sfert de secol de independență | Cum a fost, cum este, ce va fi?

Pe 27 august, se împlinesc 25 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Unde i-a prins valul de renaștere națională pe actualii conducători ai raioanelor Ungheni, Călărași și Nisporeni? Ce făceau, în acea perioadă,  cei mai longevivi primari din regiune? Ce a fost bine și ce fost rău în acești 25 de ani?
Iată ce răspunsuri ne-au oferit oficialitățile din regiune.
Ludmila Guzun, președinta raionului Ungheni:
Am plătit un preț foarte mare pentru independență
Țin minte bine evenimentele din 1991. Aveam 30 de ani și munceam la fabrica de conserve din Ungheni în calitate de economist-șef. Directorul fabricii era de naționalitate rus, la fel și majoritatea specialiștilor. Pe la adunări se vorbea doar în rusă… Nu era simplu. Tinerii de azi nu cunosc ce a fost și prin ce am trecut.
Îmi mai amintesc de anul 1992, de acel război de pe Nistru, cum au plecat tinerii noștri de la frabrică, dintre care doi nu s-au mai întors. Am plătit un preț foarte mare pentru independență. Iar așteptările au fost mari. Trebuie să înțelegem că, atunci cînd te rupi dintr-un imperiu, nu e simplu. Faptul că azi trăim într-un stat independent este totuși o realizare. Eu cred că cel mai important este să păstrăm acest stat. Și mai trebuie să stabilim foarte clar ce vrem, ca împreună să mergem spre realizarea acelui ideal. Astăzi îmi doresc cel mai mult ca cetățeanul nostru să fie sigur în ziua de mîine.
Sergiu Artene, președintele raionului Călărași:
Va avea cine să ne judece
În anul declarării Independenței, aveam 17 ani. Multe lucruri nu le prea înțelegeam. Dar am trăit intens clipele războiului de pe Nistru. Aveam o prietenă care-și făcea studiile la Tiraspol și mergeam des la ea. Am văzut cu ochii mei cazacii pe cai prin oraș, am auzit focurile de armă. Am trăit și valul de deșteptare națională și am absorbit tot ce a fost din el.
Cu regret, rezultatele nu sînt cele la care speram. Societatea continuă să fie divizată. Atîta timp cît nu vom percepe istoria și consecințele ei la fel, nu vom avea o societate unită, capabilă să ia decizii, ceea ce ne-ar ajuta să creăm un viitor așa cum ni-l dorim, european.
Mă abțin să spun ceva despre ce a fost bine și ce a fost rău în acești 25 de ani. Cred că va avea cine să ne judece.
Ghenadie Verdeș, președinte interimar al raionului Nisporeni:
Sînt optimist. De aceea am rămas acasă
Aveam 16 ani, cînd a fost declarată Independența. Trăiam pe deplin emoțiile acelor evenimente. Tatăl meu a fost implicat cu trup și suflet în mișcarea pentru renașterea națională. Îl înțelegeam și îl susțineam. M-am bucurat foarte mult că am obținut independența.
Astăzi tata nu mai este în viață. Dar cel mai important lucru pentru care a luptat s-a înfăptuit – sîntem liberi și independenți. Problema, însă, e că noi trebuie să învățăm cum să ne creăm propria soartă.
Statul nostru este încă tînăr. Am încrederea că vom da de lumina la care visăm cu toții. Sînt optimist, de aceea am rămas acasă și nu am plecat peste hotare ca mulți alții. Sper că, pînă la urmă, va fi bine. Avem greutăți, dar e și firesc. Cred că în următorii ani vom reuși să trecem peste greșeli, vom învăța din ele și va fi totul bine.
Vasile Stăvilă, primar de Pîrjolteni, Călărași:
Unica speranță este unirea cu România
Acum 25 de ani, eram agronom în sovhozul Pîrjolteni.  Ca orice om normal, mă aflam în Piața Marii Adunări Naționale… Mai întîi, l-am dat jos pe Lenin din fața primăriei din Călărași, apoi am mers la Chișinău. A meritat ceea ce am făcut atunci. Cu părere de rău, cei de la conducere au dat totul la urna de gunoi. A fost bine că ne-am declarat independența, dar a fost rău că cei ce s-au perindat la conducere ne-au dezamăgit total. Azi unica speranță este unirea cu România.
Valeriu Guțu, primar de Ciorești, Nisporeni:
Proiectul politic ”Republica Moldova” este ratat
În 1991, eram profesor de istorie la școala din Ciorești. Am participat la toate evenimentele din acea perioadă. Am participat și la conflictul armat de pe Nistru, dar nu pentru ceea ce avem azi. Trebuia să avem un stat dezvoltat, să fim deja în Uniunea Europeană. Am ratat  aceste oportunități, în pofida mesajelor optimiste pe care cineva încearcă să le transmită. Totuși, au fost și lucruri bune în acești 25 de ani. Numai la Ciorești am atras investiții în valoare de 50 milioane de lei – drum de acces, centru de sănătate, apeduct… Acum totul s-a cam stopat. Unica soluție, pe care o văd pentru așchia asta de pămînt, este unirea cu România. Proiectul politic ”Republica Moldova” este ratat din cauza politicienilor corupți.
Petru Ceban, primar de Horodiște, Călărași:
Am simțit doar libertatea cuvîntului, în rest – nimic bun
În 1991, eram zootehnician-șef la Pîrjolteni. Am trăit cu bucurie evenimentul, numai că, mai tîrziu, s-a făcut o prostie mare. Independența a trebuit să fie declarată, dar să nu se distrugă tot ce s-a făcut tot de noi, pînă atunci. Să vă spun sincer, în acești ani de independență, am simțit doar libertatea cuvîntului și circulația mai liberă a cetățenilor. În rest-  nimic bun. Cînd era Uniunea sovietică, erau bani, dar nu erau materiale. Acum sînt materiale, dar nu-s bani. Cum o dai, e tot dracul. Viitorul acestui stat îl văd cam așa: cu un președinte patriot și deputați aleși direct, oameni cunoscuți de popor, fără liste de partid.
Ana Dicusar, primar de Cetireni, Ungheni:
Va veni timpul cînd va fi și bine
Cu 25 de ani în urmă, eram conducătoare de brigadă în colhozul din Cetireni. Eram tînără, aveam o familie și multe probleme. Odată cu declararea Independenței, am simțit și mai multe responsabilități. A venit criza economică, oamenii nu primeau salarii, nu aveam piață de desfacere pentru produsele agricole. Cu toate acestea, credeam că într-un timp foarte scurt se vor schimba lucrurile în bine. Încetul-cu încetul, lucrurile chiar s-au schimbat în bine, dar ne-am fi dorit să fie și mai bine. Dacă ar fi existat o elită politică, cu o dorință mai mare de a merge într-o direcție, dar nu așa: ba într-o parte, ba în alta – am fi fost astăzi și mai departe. Eu sînt optimistă și cred că va veni timpul cînd va fi și bine.
Vasile Miron, primar de Boldurești, Nisporeni:
Întoarcere înapoi nu este și nici nu trebuie să fie
În anul Independenței, eram inginer-șef în gospodăria agricolă din Boldurești. Diferența este mare de atunci și acum. Pe atunci munceam de la șase dimineața pînă la ora două de noapte. Eram tînăr, frumos și voinic, aveam 35 de ani…. Au fost bune lucruri și pe vremea aceea, dar acum e altă viață și alte posibilități. Bine este că sîntem independenți, avem dreptul să vorbim deschis. Rău este că avem corupție. Înainte nu se auzea despre aceasta. Părerea mea este că trebuie să mergem înainte. Întoarcere înapoi nu mai este și nici nu trebuie să fie.
Gheorghe Filipovici, primarul comunei Boghenii Noi, Ungheni:
Pentru ce au murit băieții noștri la Nistru?
În 1991, eram profesor. Aveam ore de educație fizică și biologie. Cînd s-a anunțat că sîntem independenți, stăteam în genunchi în Piața Marii Adunări Naționale și plîngeam. A meritat? Pentru ce am stat în genunchi și pentru ce au murit băieții noștri la Nistru? Nu găsesc răspunsul. Pe de altă parte, trebuia să facem acest lucru, să ne dezbăierăm de imperiul rus. Ce-i drept, nu ne-am gîndit atunci că vom ajunge la așa zile.
Nu zic că a fost totul rău, oamenii au simțit un pic de libertate. Totuși, pînă acum încă nu s-au făcut reformele promise. Au trecut 25 de ani și n-am făcut nimic ca omul să simtă cu adevărat că trăiește într-un stat independent și de drept. Viitorul? Dacă vom continua în același ritm, cu aceeași conducere, în cinci ani vom rămîne fără tineri, fără viitor.